Despre ieri… despre acum 150 de ani…

Poate ca ieri dimineata ar fi trebuit sa-mi inving comoditatea si sa merg in Piata Unirii ca sa fac o hora. Sunt din Iasi. Cu toate astea… am privit, ca mai tot romanul, la televizor. Dar pentru ca nu m-a multumit indeajuns pozitia de telespectator, pixul si hartia mi-au tinut companie.
Am fost cam dezamagita sa vad ca hartia i-a insotit slugarnic si pe Gheorghe Nichita si Constantin Simirad. Primarul si presedintele CJ – reprezentanti de (seama) zeama ai Iasului – si-au citit discursul. Primarul Gheorghe Nichita a insistat pe ideea ca ziua de 24 ianuarie sa devina oficial una dintre sarbatorile noastre nationale. Constantin Simirad, ex-primar, actual presedinte al Consiliului Judetean a intins mana la ajutorul alora, pe motiv ca Iasul nu reuseste sa supravietuiasca in concurenta acerba dintre orase si regiuni. Are perfecta dreptate, pacat insa ca nu realizeaza asta si in momentul in care investeste zeci de mii de lei in renovarea biroului si a wc-ului sau de la Casa Patrata…
Invitat special la manifestari a fost primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca. A vorbit intr-un mare fel, mi-a placut! De la schimburi comerciale si investitii, pana la Grigore Vieru – apostol al romanismului, care ne-a lasat testamentul unitatii nationale. Salutul sau final a fost simplu si de efect: Sa traisca Romania!
De la Bucuresti, presedintii Camerei Deputatilor, Senatului si Romaniei au tinut, pe rand, propriul discurs. Liber, logic!
Roberta Anastase, presedintele Camerei Deputatilor, a vorbit despre diplomatia si inteligenta politicienilor din vremea unirii si despre maturitatea, inteligenta, solidaritatea si patriotismul pe care ar trebui sa le aiba politicienii de astazi.
Mircea Geoana, presedintele Senatului a incercat sa impresioneze prin recunoasterea pacatului. Bucurestiul politic nu si-a onorat promisiunea istorica fata de Moldova. Nedreptatea trebuie onorata. Bucurestiul e prea arogant, iar Moldova ramane cea mai saraca regiune a tarii si a Uniunii Europene. Tot de la Geoana am aflat ca, dasi taranii, pensionarii si tinerii traiesc ca pe vremea lui Cuza, au trecut totusi 150 de ani.
A urmat mister president Traian Basescu, cel care a repetat de atatea ori avem nevoie, incat am retinut: avem nevoie! Avem nevoie de modernizarea statului roman, avem nevoie sa fim mandri din nou ca suntem romani.
Partea relativ frumoasa din toata chestiunea asta a fost ca nu s-a facut politica decat cu predea. Au reusit sa se suporte unii pe altii, partide diferite, culori diferite. Nu s-au atacat si nu s-au muscat.
Si n-a fost totul numai politica. Desi nu a vorbit ultimul, l-am lasat la sfarsit pe cel mai important dintre vorbitori. Dupa ce a citit cuvantul transmis de catre Patriarhul Daniel, Inaltpreasfintitul Parinte Teofan a ridicat ochii catre multime si a vorbit cu blandetea-i caracteristica. 24 ianuarie este zi de sarbatoare, dar si o zi care provoaca. Ne provoaca sa ne punem intrebari, sa cautam raspunsuri. Am reusit sa prelungim duhul unirii pana astazi in sufletele noastre?

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

  1. de ce zici ca erau de diverse culori politice? acum psd+pdl=love. Nu am vazut pe nimeni de la pnl de exemplu… Asta nu pt ca i-as iubi (doamne fere) dar zic pentru ca tot e vb de policromie

  2. Ai si tu dreptate. Dar stai sa vezi cat dureaza acest love de interese.
    Exista tot felul de culori si in interiorul aceluiasi partid. Deci in doua partide, sigur exista macar doua culori. Ca sa nu mai vorbim despre nuante.
    Cine-a spus ca politica-i o… mare doamna, nu s-a inselat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *