Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

Nu. Nu vreau fericirile nimănui. Prefer să-mi car în spate sacul meu cu de toate. E al meu și pot să-l duc. Nu, nu invidiez pe nimeni. Nu, nu vreau fericirile unei alte persoane – pentru că mi-e teamă de nefericirile ei! Pietrele mele sunt ale mele. Sunt crucea mea! Voi ști s-o duc, pentru că e a mea. Crucile celor din jur îmi par și-mi sunt insuportabile.

Dă-ne, Doamne, răbdare și putere să ne vedem liniștiți de drumul nostru! Învață-ne, Doamne, să fim mulțumiți de viețile noastre! Să ne acceptăm căderile și să muncim cu demnitate pentru ridicări. Să primim cele ce vin cu înțelepciune și să nu ne mai punem piedici de-aiurea. Iartă-ne, Doamne… Ajută-i, Doamne, pe cei la a căror fericire tânjim – atunci când ei înșiși trec prin cele mai cumplite încercări!