Stăm acasă, dar nu uităm Vestea cea Bună!
În tot răul prin care trecem, Vestea cea Bună este cu atât mai importantă, mai mare, mai bucuroasă! E timpul să aflăm sau să ne amintim că… avem Mântuitor!
Ce mi se pare fascinant e că, la fel cum noi toți am primit libertatea de a alege – să credem, să nu credem, să stăm cu fața la Dumnezeu sau să Îi întoarcem spatele, să ajutăm aproapele sau să-l neglijăm – și Maica Domnului a avut libertatea de a-L primi sau nu pe Prunc în pântece!
O, cum sună, în acest context, răspunsul ei: „Fie mie după cuvântul Tău!”. O, cum ar suna să avem și noi conștiință și credință și să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu! Să ne rugăm ca viața noastră, ca fiecare respirație a noastră să fie trăite în voia, în calea și în iubirea lui Dumnezeu!…
De nimeni nu ne-am teme, dacă am cunoaște teama cea bună! Nimic nu ne-ar îngenunchea, dacă am ști Cui să îngenunchem de drag! Nimeni nu ne-ar mai robi, dacă L-am recunoaște pe El drept Stăpân și Tată și Prieten!
În tot răul prin care trecem, Vestea cea Bună e că… nu suntem singuri! Avem Mântuitor și avem Mamă care plânge cu lacrimi multe pentru noi!
Nu am putut merge la Biserică, dar am chemat biserica în casele noastre! Slavă Domnului că preoții au putut sluji Sfânta Liturghie! Slavă Domnului că mulți dintre noi am fost pomeniți! Că și noi, din confortul caselor noastre, am putut aprinde o candelă, am putut privi spre o icoană, am putut să ne închinăm și să ne unim sufletele în rugăciune!
Mulțumim, Măicuță! Hristos în mijlocul nostru este și va fi!
