Cercetare mai mult sau mai puțin serioasă pe baza filmelor de Crăciun de pe Diva

Am studiat intens filmele de Crăciun de pe Diva. Trei zile, ca-n povești. Psihic sunt încă ok, nici entuziasmată în căutarea marii iubiri, nici debusolată că-n filme e happy end și la mine termenii ăștia există doar separat – adică happy și end! 😉

Conform cercetărilor, la fel ca și în sezoanele trecute, scenariul e cam același. În general, avem un om care începe filmul neîncrezător în spiritul Crăciunului și care sfârșește în mrejele minunatei sărbători. Nu doar atât, dar își mai și găsește marea iubire! Miracol!

În procent ridicat, unul din cuplul ce se formează e părinte singur. Dacă vorbim despre o mamă, a fost părăsită de soț în preajma Crăciunului. Dacă e un tată, parcă-s mai mari „șansele” de a fi văduv.

Ok, ok, dar sunt și tinerei din ăștia fără „obligații”. Ca să fie de toate pentru toți dar, atenție!, numai în spiritul firesc al familiei pe care o formează un bărbat și o femeie!

În lejeritatea atmosferei în care știi oricum din primele minute ce se va întâmpla peste o oră și jumătate, un lucru e uimitor. Oamenii trăiesc îndrăgostirea bucățică cu bucățică, fără să se grăbească, fără paturi deranjate și fără scene de amor. Doar la final vine partea cu sărutul, partea la care copiii încă mai exclamă: „Beax, ce scârbos!”… 🙃

Așa… și-apoi e happy end.

Buuun! Filmele se termină exact când încep cu adevărat relația, familia, provocările. Filmul se termină abia atunci când viața unui el și a unei ea devine un… împreună.

Păi, și atunci, merită ca după „relaxarea” creierului să ajungem să invidiem, să râvnim la povestea trasă la indigo, să intrăm în depresie, să jelim că se apropie Crăciunul cel adevărat și noi suntem tot singuri, fără vreun scenariu măreț?!

Nu! Merită doar să ne relaxăm neuronii și atât! 🙂 Și pe urmă să ne întoarcem în viața noastră, în care atâtea altele sunt mai importante, mai inspiraționale și mai vrednice de respirat decât un film de Crăciun de pe Diva!