Nu știu alții cum sunt… dar eu nu ascund copilul sub pat! :)

Dintre toate reproșurile stupide care mi se aduc, în topul topului zace dilema: Da’ tu de ce tot spui că ai un copil? Vrei să nu se mai uite nimeni la tine?! Eu râd și mă grăbesc să NU ascund copilul sub pat.

Ăăăă, măi dragilor! Recunosc că am un copil – simplu – pentru că-l am! Pentru că-i bucuria și mândria mea! Pentru că-i realizarea cea mai mare a vieții mele, singura de până acum care chiar contează și care nu-și va pierde valoarea în timp! Un bărbat poate c-o să mai am, poate că nu. Dar cum își poate imagina cineva c-aș ieși chiar și până la colț cu un om căruia să-i ascund o asemenea informație? Pe urmă ce fac, ascund și copilul sub pat?!

Măi dragilor preocupați de soarta mea. Eu sunt la extraopțiune. Am un bonus uriaș: un copil! Iar până acum, bărbații care au încercat să se apropie nu s-au împiedicat de copil – ci de mine! 🙂

Citește și:

* Analiză pe-o mamă singură

* Din singurătate nu se evadează pe ușa din dos