A doua lună de RESET – cum am supraviețuit

A mai trecut o lună de RESET. O lună altfel, față de prima – când am fost complet ascultătoare și atentă la indicații. Am fost și acum, nu zic… Însă, de data asta am inclus programul în stilul meu de viață – nu mi-am mai făcut stilul de viață după program.

Ce anume a fost altfel? În aceste săptămâni am plecat mai mult de acasă, în delegații. Am plecat cu geanta frigorifică și cu o parte dintre mâncăruri pregătite. Am respectat, pe cât s-a putut, mesele din lista inițială. Pe altele le-am înlocuit cu mâncăruri din același program, de la aceleași ore – dar mai ușor de făcut și de mâncat prin mașină, pe lângă mașină sau între două interviuri. Au fost și dăți în care am fost invitată la masă și n-am putut, nici nu mi-am dorit să refuz. M-am observat, însă, mai atent și mai atentă. Gândind la ceea ce mănânc, la cum mănânc, la cât mănânc, la ce asocieri fac și la momentul în care spun stop cu zâmbetul pe buze. Cu zâmbet, da! Fără mustrări de conștiință, fără stresul pe care îl implică, în general, o cură de slăbire. Căci RESET by Limitless  nu e cură de slăbire, ok? 🙂

Cu zâmbet și fără mustrări de conștiință am avut parte, luna asta, și de două abateri dulci. Nu, n-am cedat ispitei, ci mi-am programat din timp două deserturi pe care mi le-am asumat. Unul a fost chiar în prima zi din luna a doua a programului RESET. Pe 21 mai, de ziua Elenei din mine, am făcut cinste cu eclere și am mâncat și eu unul. După patru săptămâni în care nu mai folosisem zahăr, am simțit foarte intens gustul de drog alb din care luam, parcă, cu polonicul. A fost bunuț, per total, dar a fost și puțin înspăimântătoare senzația… A doua abatere am avut-o pe 1 iunie. Cum puteam trece de Ziua Copilului fără o înghețată? 🙂 Nu puteam, așa că m-am bucurat complet de ea și de timpul petrecut alături de prunca mea!

Era vorba și despre o înghețată așa, ca înainte de post. Căci și postul e parte dintre bucuriile vieții. Iar integrând RESET în stilul meu de viață, nu aveam cum să nu dau și peste un interval din acesta, mai special. Și-am descoperit, astfel, că, da – poți posti din punct de vedere alimentar simplu, decent, sănătos, nu doar miercurea și vinerea, ci și perioade mai lungi de timp. Fără exagerări și fără să mori de foame. Și chiar fără să pui accentul doar pe mâncare – căci, deși ușor de spus, greu de aplicat – mâncarea nu-i decât o frântură din ceea ce înseamnă, cu adevărat, zilele acestea de suflet.

Cu tot programul, cu toată alergătura, cu toată minima nevoie de a mai renunța la kilograme, pe lângă cele 4-5 kilograme date jos luna trecută, s-au mai dus două și un pic. Ce m-a mirat, însă, e că am continuat să topesc din centimetri, chiar și atunci când acul cântarului nu se mișca deloc. Ținta mea e astăzi atinsă și chiar un pic depășită. Mai urmează o lună. O lună în care, la fel ca data trecută, cred că-i deștept corpul meu și că, dacă e tratat frumos, știe el ce are de făcut. Datoria mea nu este să-l slăbesc – nici la propriu, nici la figurat – ci să-l respect. Să-l tratez cu sănătate și cu responsabilitate. Iar RESET by Limitless îmi rămâne, în continuare, aliat.