Prima lună de RESET – cum am supraviețuit

Sunt expertă în amânare. În delăsare. În așteptarea schimbărilor la care privesc de pe margine. Nu-mi prea place să ies din starea mea de confort, din bula mea în care fac ce vreau, cum vreau, fără să ascult de un program strict sau de niște reguli. Prin urmare, mi-a fost greu să ajung la momentul în care să accept să-mi spună alții ce trebuie să mănânc. Pe bune?! Și acum mi se pare o nebunie ceea ce urmează să fac! 🙂

Căci… tocmai mă pregătesc să vă povestesc cu super entuziasm despre cum mi-a fost în prima lună de RESETare a obiceiurilor alimentare.

O să mor de foame!, mi-a fost întâiul gând. Haha, cât m-am înșelat! Luna aceasta am mâncat mai mult decât mâncam eu de obicei.

Dacă voi dori să mănânc ceva, orice, oricând, voi mânca! Acesta mi-a fost al doilea gând. Pe care nu-l consider chiar atât de rău pe cât pare. Pentru că, lăsându-mi o portiță de a evada… evadarea nu mi s-a mai părut, pe parcurs, la fel de tentantă. O singură dată am înnebunit de plăcere când am simțit miros de… jeleuri! 🙂 Dar eram imediat după o cină copioasă și am rămas surprinsă de pofta pe care mi-o făcea nasul. Jeleuri?! Doar atâta poți?!, m-am întrebat. Și-am amânat pofta pe mâine. Iar mâine nu mai rămăsese decât uimirea – pofta plecase cu totul și dusă a fost! 🙂

Deci: am reușit să mănânc doar ceea ce, în urma unui chestionar completat, au hotărât experții RESET by Limitless că am de mâncat. Mic dejun, gustarea 1, prânz, gustarea 2 și cină. O abatere o constituie faptul că, în câteva dimineți, am sărit peste mâncarea de dimineață. Ghinion. Însă acesta e stilul meu de viață, ca în anumite dimineți să nu mănânc mai devreme de 11.30. Prin urmare, abaterea mea din această lună constă în ceva mâncare pe minus – dar absențele astea, una pe săptămână, cel mult două, mi le motivez singură, că-s de suflet! 🙂

Să revenim. Am vrut, deci, să mă împrietenesc cu un stil de viață mai sănătos. Teoretic, toți știm ce e ăla. Doar că drumul de la știință până la descoperirea adevărului e presărat de multe alte… neadevăruri. Pe partea asta de alimentație, de care m-am ținut eu, miturile-s multe.

Sigur n-o să-mi placă mâncarea! Contrar așteptărilor, mie mi-a plăcut destul de mult, mult și foarte mult!

Probabil că n-o să mă satur niciodată! În primul rând, unele mâncăruri care plac destul de mult, dar nu foarte mult sunt extrem de sățioase… și așa înveți să le privești cu alți ochi! Apoi, în contextul a cinci mese pe zi, nu prea ai timp să mori de foame. Căci distanțele dintre mese sunt de la 2 ore, cel puțin, până la cel mult 4 ore și jumătate, în funcție de programul fiecăruia. Iar masa de seară nu e la 18.00, nici măcar la 19.00, ci se poate prelungi și mai târziu, în noapte – suficient, însă, cât să mai treacă, după, măcar o oră și jumătate până la somn. Mda – am mâncat, în general, pe la 20.00, dar am avut dăți în care am mâncat și la 21.30, și la 22.00. Și nu m-am simțit vinovată, ci fericită!

Un alt gând e… N-ai cum să reziști fără dulciuri! Nici fără paste, cartofi sau pâine! O, Doamne, la ultimele din înșiruire puteam oricând renunța. Dar cred că la viața mea am mâncat o fabrică de înghețată, vreo două de ciocolată și suficient de multe produse de patiserie. La dulciuri pare chiar imposibil să renunțe cineva! Am descoperit, însă, că dacă-ți organizezi bine mesele, dacă știi de cu seară ce vei mânca mâine, dacă-ți gătești, dacă-ți cumperi tot ceea ce ai nevoie, dacă pregătești conștiincios caserolele și punguțele cu ale tale – tentațiile scad direct proporțional. Căci, se știe clar că multe le mâncăm pentru că ne ies în cale, pentru că nu avem alternative, pentru că așteptăm până suntem prea înfometați, pentru că ne-am învățat să ciugulim și că, de fapt, mare parte dintre cele ce ne fac cu ochiul nu sunt nici pe departe hrănitoare. Așa că ele ne umflă doar ca să ne… dezumfle și apoi să ne mai ceară o porție…

E prea scump, nu-mi permit! Aici e relativă treaba. În primul rând, orice ai mânca, tot te costă. Apoi, dacă aduni toate „mărunțișurile” pe care obișnuiai să le cumperi înainte și pe care acum le-ai scos din program – nici nu-ți imaginezi ce economie faci! Un ban mai mult dai în primă fază, când primești dieta și-ți dai seama că trebuie să-ți asiguri baza. Apoi, descoperi că o parte dintre produse îți ajung pe o săptămână, altele pe două săptămâni sau chiar pe întreaga lună. Așa că eu am simțit, la nivelul întregii luni, că prima cheltuială mai mare s-a echilibrat bine cu ceea ce a urmat.

***

În luna aceasta am mâncat pentru prima dată quinoa și tot pentru prima dată mango – un fruct care, habar n-am de ce, nu m-a atras până acum nici măcar să-l gust… E delicios! În luna asta nu mi s-a mai stricat niciun ananas – după ce devenisem expertă în a uita ananasul în coșul de fructe… până când îl trimiteam direct în coșul de gunoi. În luna asta n-am mâncat atât de multe fructe pe cât mi-aș fi dorit, dar m-am bucurat de o anumită constanță și varietate. În luna asta am mâncat mult mai multe legume și pește – față de cât obișnuiam să mănânc. În luna asta am mâncat tot felul de salate – cu pește, cu fasole, cu brânză, cu ouă. Mmmmm! În luna asta am descoperit că te poți sătura la o gustare dintr-un singur pumn de caju sau de migdale. Am descoperit, de fapt, că nu e nevoie să mănânci rar o pungă întreagă, ci e suficient să mănânci mai puțin și mai des – reușind să faci punga să simtă chiar că-și merită banii.

În luna asta am mâncat fructe, legume, lactate, carne și am făcut un prim pas în a descoperi ce înseamnă să mănânci sănătos. Nu-i ușor să gândești un astfel de stil de viață… pe toată viața 🙂 – dar mi se pare extrem de important să vezi ce obiceiuri, trucuri, rețete, combinații poți să-ți însușești, pentru ca ele să devină o parte din tine!

Stil de viață, nu dietă, cu atât mai puțin cură de slăbire. Dar… vă spun un secret: slăbirea, oricum, vine și ea!

Acum doi ani, eu am slăbit brusc și leșinat ceva mai mult de 5 kilograme, într-un context total nesănătos. Nu-mi propusesem dar, dacă tot se născuse și un avantaj din toate problemele vieții mele de atunci, am zis că trebuie să mă țin de el. Vreun an și ceva am reușit relativ să mențin greutatea sub un anume prag, sub care înainte nu scădeam niciodată. Dar, după Crăciunul 2017, când a început să-mi fie din nou bine, am revenit și la greutatea mea cea de toate zilele.

Acum, cu RESET, după o lună, sunt din nou cu 4, aproape 5 kilograme mai slabă. În centimetri, asta înseamnă o scădere faină de la mijloc în jos. E vizibil. Și e altfel. Acum am slăbit mâncând. Am slăbit, fiind fericită. Am slăbit sănătos. Acum nu mă simt doar un pic mai slabă și-o leșinată, ci mă simt mai slabă și frumoasă. Deloc o umbră de care să se sperie cunoscuții.

RESET continuă. Nu știu cum – dacă vorbim strict despre numărul de kilograme. Ținta mea exprimată pentru scăderea în greutate este de 7 kilograme. Nu sunt departe de ea, având în vedere că mai urmează încă două luni de program. 7 kilograme și menținerea acolo ar înseamna greutatea pe care n-am mai avut-o din clasa a VIII-a! 🙂 Așa că mai jos de atât mi-e și teamă să mă gândesc. De aceea prefer nici să nu insist pe subiect.

Corpul e deștept și, dacă e tratat frumos, știe el ce are de făcut. Datoria mea nu este să-l slăbesc – nici la propriu, nici la figurat – ci să-l respect. Să-l tratez cu sănătate și cu responsabilitate. Iar RESET by Limitless mi-e aliat.

În luna aceasta, care deja a început, știu în continuare că, dacă vreau, am voie să mă (mai) abat. În luna asta știu sigur că nu voi muri de foame și că o să-mi placă ceea ce am în farfurie. În luna asta nu mă mai sperie noile rețete și nici cheltuielile inițiale. În luna aceasta vreau să continui să învăț să fiu organizată și să mănânc cu bucurie.

[Foto: Cătălin Acasandrei]