Șapte mărturisiri din viața petrecută în 2017

* 2017 a fost un an în care am intrat plină de răni, dar cu mult curaj și cu decizii care aveau să-mi aducă o parte de vindecare.

* 2017 a fost un an al singurătății depline – în care, contrar așteptărilor, nu am fost nicio clipă singură.

* 2017 a fost un an ce mi-a scos din program parolele și viețile private ale altora – și mi-a oferit acces la parolele mele către suflet și minte, către Dumnezeu și către viață.

* 2017 a fost un an în care am renunțat în mare parte la a vedea oamenii din perspectiva în care aveau putere să-mi facă rău și să mă întristeze. Nu i-am mai perceput în calitate de vrăjmași, ci de semeni care au nevoie de ajutor. Nici nu m-am mai aruncat în valuri și-n inconștiență ca să-i ajut, ci i-am aruncat pe ei în brațele Domnului și mi-am văzut în continuare de drum.

* 2017 a fost un an pe cât de fioros și de amenințător în aparență, pe atât de calm, de liniștit, de prietenos, de presărat cu surprize plăcute.

* 2017 a fost un an călător, în care numai cu prunca mea am făcut peste 5.000 de kilometri, în tot felul de vacanțe și de mini-vacanțe – aventuri și timp petrecut împreună ce nu se pot uita prea ușor.

* 2017 a fost un an în care am scris foarte mult și-am publicat multișor, dar puțin față de total. Căci am simțit nevoia, mai mult decât oricând, să-mi păstrez dintre tristeți – dar și împlinirile cele mai de suflet – departe de lume.