Definiții ale iubirii

Pentru mine, lucrurile-s simple. Iubești, iubești în fiecare zi. Nu iubești, nu iubești nici astăzi. Iubirea e pentru toată lumea și se oferă tuturor, cu bucurie. Iubirea e ca o prăjitură care nu se termină niciodată. Cu cât tai mai mult din ea, cu atât mai mult ai de tăiat și de împărțit.

Iubirea e, logic, de mai multe feluri. De aceea, nu se compară. Pe cine iubești mai mult? – rămâne o întrebare la fel de stupidă și de chinuitoare. Iubirea se trăiește. Și se oferă cu zâmbet, dar și cu lacrimi. Iubirea e un întreg din care, dacă începem să ciopârțim, dând la o parte lucrurile pe care nu le iubim – e posibil să rămânem fără nimic. Iubirea e completă, oricât de incompleți am fi noi.

Dacă am înțelege toate astea, n-am mai suferi din lipsă de iubire… nici de neiubire. Iubirea e un puzzle uriaș din care, la un moment dat, pot lipsi piese. Piesele acelea se pot adăuga, cândva – apoi pot dispărea altele. Și tot așa. Dar puzzle-ul rămâne acolo. Ține de noi să ne bucurăm de piesele pe care le avem la un anume prezent. Iubirea e vie. Ține de noi să rămânem vii și iubitori de tot ceea ce ne înconjoară. Pare că vine din exterior – dar iubirea vine, de fapt, din noi! Iubirea e o taină. Să ne bucurăm de ea astăzi – și în fiecare zi!