Transalpina. Mărturisire de… concediu

Nu. Eu n-am ajuns, încă, să trăiesc zilele de concediu. Însă, prietenul meu, George, le-a şi terminat. În acest context, l-am invitat pe blog – să ne povestească. Să ne poarte, măcar cu ochii minţii, prin Transalpina. Pe aproape de locul în care s-a născut tatăl meu, în Munţii Parâng. Să-i dăm cuvântul lui George! 🙂

Unii aşteaptă concediul, alţii – ca mine, de exemplu – s-au bucurat deja de el. L-am consumat pe nerăsuflate, cu lăcomie şi, acum, după numai câteva zile de la întoarcerea acasă, senzaţia lipsei de griji şi de stres stă să-mi dispară din organism. Poate că, din acest motiv,  prin amabilitatea şi bunătatea Andei, scriu aceste rânduri şi aşez pe peretele ei virtual câteva imagini din concediu, atât cât a fost el – 1.800 de kilometri sau 11 zile departe de casă.

Am plecat la munte cu gândul la pescuitul de pe plajă şi cu o mică îndoială în suflet, legată de faptul că familia de râme abia adoptată şi cazată într-o găleată de var lavabil nu va supravieţui, până la întoarcerea mea (grijă nefondată, după cum s-a dovedit ulterior :)). Planul de atac a fost simplu: mergem la părinţii soţiei, undeva, în apropierea oraşului Sinaia, iar după două zile de adaptare la aerul curat, împreună cu alte rude, vom pleca spre vestita şi mult lăudata, pe bună dreptate, dealtfel, Transalpina.
Transalpina a fost momentul în care mi-am zis că visez cu ochii deschişi şi că o maşinărie nevăzută derulează prin faţa ochilor noştri poze uriaşe cu locuri din Rai! Evident că eu, ca un fotograf profan ce sunt, nu am reuşit să le surprind în toată splendoarea lor. Dar, am încercat…

Câteva sfaturi pentru cei care nu au mai fost pe acest traseu, până acum:

1. Rezervaţi-vă din timp camere în Rânca, dacă ştiţi că veţi ajunge acolo spre seară. Noi eram pe punctul de a dormi în maşini :).
2. Nu spargeţi seminţe în faţa pensiunii, decât dacă aruncaţi cojile la gunoi. Aspectul uneori auster din localitate, cauzat de faptul că multe dintre pensiuni sunt încă în construcţie, nu este o scuză pentru a uita de cei şapte ani de acasă.
3. Nu traversaţi Transalpina fără suficient combustibil în rezervor! Ştiu eu cine, dar nu pot spune acum, s-a întors din drum să facă plinul pentru că la Rânca nu sunt, deocamdată, benzinării.
4. Dacă staţi seara lângă grătar, alături de membrii familiei, încercaţi să nu vă acoperiţi capul cu şapcă şi glugă în acelaşi timp, pentru că riscaţi să fiţi luat drept hoţ de cărniţă. Din fericire, socrul meu întreabă şi apoi loveşte. Mai bine combateţi frigul cu un ceai de prune.
5. Dimineaţă, înainte de a lua în piept Transalpina, încercaţi o cafea de la o terasă situată imediat după pensiunea Otto – asta, dacă acolo unde sunteţi deja cazaţi nu au această licoare. Eu nu i-am reţinut numele pentru că, abia după a doua cafea, pe care am băut-o când ne-am întors la locul de cazare, m-am trezit complet.
6. Nu luaţi pietre cu sacoşa de pe traseu – în special din cele verzi – oricât de mult v-ar face cu ochiul. Dă prost în ochii turiştilor străini şi riscăm ca ai noştri copii să nu se mai bucure de ele. În plus, am luat eu suficiente :). Glumesc, fireşte!
7. Ultimul sfat pe care vi-l dau eu şi, cred, cel ai important: deschideţi-vă mintea şi sufletul şi lăsaţi ca această minune, Transalpina, să vă bucure şi să vă încânte cu tot ce are de oferit!

Şi, să nu uit. Măgăruşii de pe marginea drumului sunt drăgălaşi foc, dar vedeţi că mai sunt unii cu tupeu cărora, dacă le dai un măr, îţi iau toată mâna… la propriu!!!

[Îi mulţumim lui George şi îl aşteptăm, într-un nou episod, să ne povestească despre Sighişoara.]