Vițel la proțap

Nu. Nu sunt bugetar. 🙂 Nu. N-am fost liberă. 🙂 Ştiu, ar trebui să plâng şi eu tot o dau cu zâmbete. În realitate, despre treaba asta cu 1 Mai am mai vorbit. E Ziua Muncii, nu a nemuncii. Şi, dacă tot mi-s strugurii acri, să ţin cu munca, zic! 🙂 (Și c-un vițel la proțap!)

Totuşi, pentru a îmi lua liber de undeva, am pus pauză la blog. Nu neapărat pentru a face un grătar, ci pentru că, pe bune, n-am mai avut timp de el. Nici tu de mine, presupun – dar asta e o altă poveste! 🙂 Ca recompensă pentru absenţă… aduc astăzi o poză – de pe unde m-au purtat paşii. Pentru că mai rar vezi aşa ceva de 1 Mai. De fapt, recunosc că eu nu mai văzusem niciodată un vițel la proțap.

Oare mama viţelului gătit ieri a plâns după puiul său precum vaca din povestea mea?