Inimă de mamă
Un țigan măcelar a venit să vadă vițelul familiei. I-a plăcut și a decis să-l cumpere. A zis că nu are cum să-l transporte viu, așa că-i va face felul pe loc. Acceptul s-a dat cu un mare nod în gât…
Sacrificarea animalului s-a făcut la vreo 20 de metri de casă, sub un nuc bătrân. Lucrătura a fost rapidă, fără chin și, cât de cât, curată. În jumătate de oră nu se mai știa faptul că acolo fusese locul crimei.
Asta, până seara, când s-a întors vaca-mamă. În dreptul nucului a simțit mirosul de sânge și a înnebunit! A luat-o la fugă spre casă, mai-mai să-și rupă picioarele. S-a izbit cu toată forța în poartă și răgea de-ți rupea sufletul. Când a intrat în curte, a început să-și caute copilul prin toate ungherele. Era atât de răvășită, încât ochii oamenilor care asistau la scenă s-au umplut, automat, de lacrimi.
5 Comments
Cristian
In ce sat s-a intamplat asta? Sau doar e o poveste/pilda?
anda_elena
E o poveste adevarata, dintr-un sat oarecare.
Si e o pilda pentru multe femei care-s mame doar cu numele…
Pingback:
octavia
chiar daca e pilda, desi stiu ca e adevarata, arata ca animalele nu-si parasesc copiii. oamenii da.si ca durerea animalelor e la fel de mare ca si a oamenilor, dar noi, din specia noastra, uitam asta.
anda_elena
E dureros…