Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

Scrisoare deschisă către un cârcotaş necredincios

Apropierea zilei Sfintei Parascheva, numărul mare de pelerini care vin la Iaşi, neîncetat, încă de duminică, credinţa unora şi necredinţa altora au început să fie, din nou, subiecte de dispută. Dacă îndrăznesc să citesc parte din comentariile de la sfârşitul unui articol din ăsta, de sezon, mă umplu de tristeţe şi de neputinţă. Ştiu – şi totuşi nu încetez să mă sperii de câtă răutate există în lume.

Aici nu e vorba doar despre a crede sau a nu crede. E vorba despre a respecta credinţa sau necredinţa altuia! De ce trebuie să ne bălăcărim, cu orice ocazie? De ce trebuie ca, pe teme religioase, bălăcăreala să atingă cote uriaşe? Citeşti ceva, nu-ţi convine, treci mai departe! De ce te bagi în discuţii fără rost, doar ca să împroşti cu noroi?

Să privim din altă perspectivă. De multe ori, nu-ţi convine să ţi se amintească faptul că fumezi două pachete de ţigări pe zi. Te revolţi când ţi se reproşează că petreci prea mult timp în localuri rău famate, cu anturaje dubioase, cu băutură la greu şi droguri. Răspunzi: Ce te interesează pe tine? E viaţa mea! Eu nu mă bag într-ale tale!

Şi, totuşi, te bagi! Te bagi într-ale mele, pe motiv că ai dreptul la replică! Şi mă jigneşti cu orice ocazie. Nu sunt ca tine. Eu cred.  Şi pentru că îndrăznesc să cred, să amintesc de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, să merg să mă închin la sfinte moaşte şi să nu-mi fie ruşine să-mi fac o cruce în dreptul unei biserici – pot fi motivul tău de batjocoră. E ok. Totuşi… limitează-te! Altă treabă n-ai?! Unicul tău scop în viaţă, în perioada asta, e să te lauzi că eşti ateu şi că trăieşti într-o lume plină de proşti?

Eu nu sunt supărată pe tine. Sunt doar tristă… Îmi pare rău de tine! Şi, totuşi, îţi respect necredinţa. Nu te ameninţ c-o să te bată Dumnezeu! În concepţia ta, asta înseamă că ţi se vor da pantalonii jos şi vei primi na-na… Mă rog, doar, pentru o minune în calea ta. Pentru şansa de a trăi un al doisprezecelea ceas!

Citeşte şi:
* De la sfinte moaşte, la mortăciuni
* Minuni ale Sfintei Cuvioase Parascheva
* Reportaj de suflet printre pelerini

13 Comments

  • QuadroQ

    Interesanta comparatia dintre religie si viciu… chiar se potriveste!
    Ma enerveaza pelerinii care stau pe strada in fata mitropoliei cum ma enerveaza drogatii care stau in fata la Kaze. Ma enerveaza fanaticii care numai ei stiu calea cea dreapta la fel cum ma enerveaza fumatorii care se lasa cand vor ei. Ma enerveaza toti cei care se lauda cu prostiile pe care le fac, stiind ca deranjeaza pe ceilalti… Ma deranjeaza cei care asteapta fericirea din alta parte si nu fac nimic concret pentru a o atinge…
    Oare sa fiu eu … un carcotas necredincios ?

    • anda_elena

      Analizând strict, răspunsul tău, nu eşti cârcotaş, nici măcar necredincios. Fiecare are dreptul la opinie. Depinde, însă, de modul în care îşi prezintă opinia şi de reacţia pe care vrea s-o stârnească în jur. Sunt mulţi care doar jignesc – pentru că aşa vor! – nu pentru că şi-ar susţine discursul cu nişte minime argumente.

    • anda_elena

      Da… inspirată alăturare…
      [Notă explicativă: Narcotic Sound şi alţii vor concerta pe 14 octombrie, în cadrul Sărbătorilor Iaşului.]

    • anda_elena

      Eu întreb altfel: Care ar fi asemănarea?
      Confuzia e creată din dorinţa unora de a face afaceri în momente de sărbătoare. Eu nu văd cu ochi tocmai buni alăturarea Sărbătorilor Iaşului cu ziua Sfintei Parascheva. Una e una şi alta e alta. Dar, na… mai marii noştri nu sunt de aceeaşi părere…

    • anda_elena

      Unii s-au înghesuit, unii s-au certat, iar cei care au stat cuminţi n-au fost filmaţi, pentru că nu prezentau interes. Organizarea la sărbătoarea Sfintei Parascheva e, în ultimii ani, destul de bună. Nu poate fi perfect, nici nu cred că aşteaptă cineva asta. De unde ar mai ieşi reportajele suculente?
      Însă, postarea mea nu se referă neapărat la organizarea unor astfel de evenimente. Se referă la credinţă şi la necredinţă, la repectul pe care îl acordăm – sau nu – celor de lângă noi,

    • anda_elena

      Nu câteva mii s-au certat, nu câteva mii se înghesuie. Tu vorbeşti din ceea ce vezi la televizor, planuri alese intenţionat. Eu îţi povestec din ceea ce văd acolo. Eu şi alţi ‘câtiva’ nu ne-am înghesuit, ci am aşteptat, mereu, calmi, rândul.
      Dacă e să facem ping-pong, vom găsi la nesfârşit motive să aruncăm mingea de la unii la alţii. Şi, de acum, dăm şi noi în cârcoteală. Cred, oricum, că ideea centrală a subiectului ai înţeles-o. Că vrei să o aplici sau nu – asta ţine de tine.
      Doamne ajută!

    • GELU

      Acei oameni, pelerinii care stau la rand, CRED cu tarie in ceva. Este credinta lor ,indiferent ca-i luam in zeflemea sau le respectam credinta. Sunt printre ei oameni suferinzi unde singura speranta este credinta in Dumnezeu, credinta ca se vor face bine.Sigur ca, atunci cand esti tanar (nu neaparat ca varsta) este cool sa fii carcotas si acesta este un mod de a-ti gasi personalitatea. Inainte insa de a da replica, sa se intrebe fiecare retoric, eu in cine cred… ATUNCI CAND NU MAI AM NICI O SPERANTA?”Pe urma cautati piatra..!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *