De la sfinte moaste, la mortaciuni
O sarbatoare precum cea a Sfintei Parascheva starneste multe discutii. Si cum ne sade noua frumos sa procedam, de obicei scoatem in evidenta mai mult ceea ce putem judeca, decat ceea ce putem invata. Vedem imbulzeala, certurile, hotiile, vedem ipocrizia politicienilor si nu numai a lor, vedem capra vecinului…
Pe langa toate acestea, apar marile si lungile dezbateri ale unor – culmea – creaturi ale lui Dumnezeu. Numarul comentariilor (frumos spus) – urate – depaseste orice imaginatie. Se vorbeste cu multa desteptaciune despre niste prosti care stau cu miile la cozi ca sa pupe (iarta-ma, Doamne!) – mortaciuni/ cadavre/ schelete. Se terfeleste credinta si se renunta si la ultima samanta de omenie/ dragoste/ suflet. Nu trebuie ca toata lumea sa creada. Dar macar sa respecte, ar putea.
Am evitat pana acum astfel de subiecte. Dar recunosc ca, prima data cand am citit niste postari de genul, acum cativa ani, am plans. Apoi, cand am vazut cat sunt de multe, m-am ingrozit. Ieri am rabufnit, cand am observat ca inclusiv subiecte cat de cat decente, care vorbesc despre ipocrizia unor crestini, se finalizeaza tot prin comentarii care acuza si-si bat joc, de la A la Z, de orice. Ieri am oferit si eu, pentru prima data, replica.
Nu se pot aprofunda teme religioase – si nici nu e cazul. Dar am simtit ca trebuie sa raspund. Ieri, undeva, am postat asta:
Sunt multe de spus de rau. Iar daca vrem sa fim si mai rai, nimic nu ne opreste. Nici macar Dumnezeu – pentru ca El ne-a oferit libertate.
Dar merita sa fim atat de rai si sa punem totul intr-o oala? Atat de drastici incat sa-i consideram pe toti pelerinii drept niste ipocriti si nu simpli credinciosi, poate chiar oameni buni? Sa-i vedem pe toti preotii niste hiene, cand unii chiar dovedesc ca au har? Sa fim atat de inconstienti incat sa punem semnul egal intre sfinte moaste si mortaciuni? N-o sa vin cu argumente religioase, ci pur umane si logice. Noi, noi astia care scriem, la doua-trei zile dupa moarte ne umflam, pocnim, putim. Apoi ne mananca viermii. Cum putem spune, referindu-ne la sfinti, ca sarutam niste cadavre? Nu inseamna chiar nimic faptul ca in sute de ani trupurile unor oameni au ramas intacte, ca miros frumos?
De ce toti cei ce cred sunt nebuni, iar cei care neaga si reneaga au dreptate? De ce e mai usor sa-ti bati joc de credinta altora, in loc sa incerci macar sa-l simti pe Hristos? De ce e mai usor sa-i comentezi pe cei care fac o jertfa si vin de la sute de kilometri departare pentru a se ruga, pentru a cere, pentru a multumi…?
Cat despre ieseni, in acest context, e adevarat ca ei o au pe Sfanta Parascheva mereu. Dar nu trebuie nici ei judecati atat de aspru. Ne place sa ni se spuna “la multi ani” de ziua noastra dar, na, gandim noi – si nu intotdeauna corect – sfintei ii putem spune si mai incolo… In plus, trebuie tinut cont ca, alaturi de Cuvioasa, mai vine ‘in vizita’ si un alt sfant, care nu e ‘iesean’, poate nici macar ‘roman’. Si atunci – vorbind strict pe caz – cati vor avea ocazia sa mearga la Muntele Athos ori in Cipru, ori in alta parte, sa salute un asemenea sfant?
Nu oblig pe nimeni sa creada. Si nu oblig pe nimeni sa vorbeasca frumos. Dar nu pot sta cu mainile in san. Pentru ca, in general, cei ce cred se limiteaza la fireasca rugaciune – “Doamne, iarta-i ca nu stiu ce zic!”. Si asta conteaza mai mult decat niste vorbe aruncate in gol. Dar tot asta face si ca aici, in virtual, balanta sa incline spre cei care cred ca daca fac comentarii care mai de care mai bombastice si sfidatoare, arata cat sunt de atei, de necredinciosi, de nebatuti de Dumnezeu (pentru ca oricum Dumnezeu nu exista, nu?!)…
E dureros. Si trist. Iisus nu a fost rastignit doar o data. El e rastignit in fiecare zi de noi, prin fiecare cuvant, prin fiecare gest. Si nu doar pentru ca-L hulim pe El. Pentru ca nu reusim nici macar sa ne iubim pe noi insine si pe cei ai nostri. Ce sa mai spunem despre straini ori vrajmasi…
10 Comments
Nicoleta Pasalau
Cat adevar in cele scrise! Pana in ’89 se plangeau ca le este interzis sa mearga la biserica, sa asiste la Sf. Liturghie, abia acum se vede adevarata fata….cei de atunci au tinerii de acum – tineri ziaristi, avocati, ingineri….politicieni. Abia acum se vede adevarata educatie, da-i omului libertatea de a alege si- i vei vedea caracterul.
Astept sa mai citesc si alte articole. Sunt de calitate – si fond, si forma.
Pingback:
Razvan
Apropo , am vazut ca incercai sa intorci lumea pe blugul lui arhi.
Crede-ma , nu are are rost si nici sorti de izbanda.
99% din cei ce citesc blogul ala sunt atei supremi, mandri ca ei cunosc „adevarul absolut” si care pe noi astia „ignoranti”, „inculti”,”incuiati” etc ne urasc maxim :).
E mai bine asa, sa ii lasi in treaba lor, ca mai mult te enervezi citindu-le cometariile demne de discursuri universitare.
Doamne ajuta!
anda_elena
Bună! Presupun că şi tu tot de pe blogul lui Arhi m-ai găsit, nu? 🙂
Eu nu cred că toţi cei care îl citesc pe Arhi sunt de acord cu unele dintre ideile lui. Pe teme religioase – la fel. Mai mult – sunt convinsă că parte dintre cei care comentează aiurea, în viaţa de zi cu zi sunt destul de…. cuminţi… şi nicidecum atei convinşi. Nu mă iau în gură cu ei şi nu-i jignesc. Dar, asta nu înseamnă că uneori nu simt nevoia să echilibrez balanţa şi să ofer şi un alt tip de lectură / alte învăţăminte. UN SINGUR OM dacă reuşesc să-l fac să mai mediteze şi măcar să lase piatra din mână – e o realizare!
camera-21
Anda, ma declar un ateu convins si de aceea cred ca pot sa am o parere obiectiva despre lucrurile despre care ai amintit tu. Tin sa precizez de la bun inceput ca nu am nimic cu credinciosii, atat timp cat ei ma lasa sa traiesc fara sa incerce sa ma atraga de partea lor. Treaba se schimba, insa, atunci cand, fara sa le cer „ajutorul”, unii tot incearca sa ma salveze de „flacarile iadului”.
Vreau sa punctez, insa, un aspect pe care l-am observat anul acesta. Daca pana nu demult imbulzeala generala era pe 14 (poate si putin pe 13) octombrie, anul asta lumea a venit mult mai devreme (inca de pe 8-9) sa „pupe mortaciuni”. Si da, nu sunt de acord cu imbulzeala dintr-o singura zi, cand ar putea veni in orice zi a anului. Dar daca tot vii, macar vino pe 13 sau 14. Pentru ca nu vad absolut nicio diferenta intre a te inchina pe 10 octombrie sau pe 22 februarie, de exemplu. Aici tind sa cred ca e vorba de ipocrizie. „Nu ma duc sa stau la coada ca restul fraierilor. Ma, dar am fost la sfanta de ziua ei”(chiar daca ziua ei nu e pe 10).
Sper ca punctul meu de vedere nu a deranjat. Multumesc!
anda_elena
Este imposibil ca 200-500 de mii de oameni sa treacă într-o singură zi pe la sfântă. Motiv pentru care ziua de închinare se prelungește pe o perioadă mai lungă. Dar, toate aceste zile sunt ca una – în preajma lui 14 octombrie, cu scopul de a-i spune La mulți ani! sfintei, de a o ruga și de a-i mulțumi pentru diverse. Poate că e deranjant – dar, e și îmbucurător. Atâția oameni se unesc în credința lor! Crede-mă că și în zile obișnuite, rândul la sfântă este mare spre foarte mare.
Anul acesta (2012 – postarea la care comentăm este din 2010) – am vorbit cu o parte dintre pelerini și i-am întrebat ce părere au despre cei care nu cred. N-au comentat. Și n-au judecat. Știu că sunt oameni care sufocă – vrând să impună credința. Însă, în aceeași măsură, sunt oameni care vor să șteargă dragostea de Dumnezeu din sufletele noastre. Și, o fac într-un mod jignitor. Dacă nu crezi, dar mă respecți pe mine, care cred – putem fi prieteni! Și, eu am să mă rog pentru tine, să ajungi la timp în momentul în care vei crede :). Pe tema asta am scris și prin 2011 ceva interesant: http://saptepietre.ro/2011/10/scrisoare-deschisa-catre-un-carcotas-necredincios.html . Până la urmă, cam aici e ideea. Să nu fim cârcotași, de nicio parte.
Constantin
@camera 21…
1. Spune-mi, te rog, cei ce te iubesc vin oricând să-ţi ureze „La mulţi ani!”, sau de ziua ta onomastică/aniversare?
2. Spune-mi, te rog, eşti sigur că doar „pe 14 (poate şi puţin pe 13)” e îmbulzeală la moaşte? Eu am fost în alţi ani (culmea! anul acesta nu…) şi era şi mai devreme de 14 „îmbulzeală”.
3. Stai cu pace, vin credincioşi permanent la Sfintele moaşte, pe tot parcursul anului. Faptul că tu nu eşti prin zona respectivă ca să poţi observa acest fenomen, adică în Biserica de lângă Mitropolie, nu înseamnă că nu vin oamenii şi în cursul anului, zi de zi, la închinare. Motivul pentru care tu observi doar ce se întâmplă în jurul lui 14 octombrie l-am menţionat deja la pct-ul 1.
4. Eşti sigur că punctul tău este unul de vedere?…
***
Sănătate. Ţi-aş ura şi „La mulţi ani!”, dar suntem în 27 octombrie; şi chiar de te-ar chema Dumitru, din moment ce nu eşti de acord cu Sfinţii, nici nu meriţi să fii felicitat că le porţi binecuvântatul nume.
anda_elena
Eu cred că trebuie să-i spunem La mulți ani! Pentru o stare de bine și pentru mai multă lumină în suflet! 🙂
Constantin
Consider acest îndemn al dvs ca venind din partea milostivei Sfinte Parascheva.
La mulţi ani! atunci, dlui cu ID-ul „camera 21″… . Sincer.
Nicoleta
„Daca nu poti fi bun, fii macar politicos.”- asa spunea Monahul de la Rohia…