Călin-Mihai are zece luni și-un pic. Să-i dăruim o viață întreagă!

De multe ori reușim să nu trecem nepăsători pe lângă durerea celor din jur. E de bine. Luptăm pentru ei și suferim alături de ei… Iar dacă durerea noastră e mare… și nu-i decât o frântură…trebuie să fie îngrozitor să simți necazul pe propria piele! Și tot îngrozitor e gândul că am putea și noi să fim, cândva, în locul celor ce astăzi nu au timp să plângă, pentru că trebuie să fie puternici.

În vară ne-a marcat pe toți aflarea veștii că Dominic este bolnav și că părinții lui au nevoie de o sumă uriașă de bani pentru a începe tratamentul. Dar Dumnezeu lucrează prin oameni și minunile chiar există! Așa că n-am putut decât să muncim împreună, să donăm fiecare câte un strop de speranță – și să ne bucurăm când, în foarte scurt timp, s-a strâns o parte importantă din bani, iar Dominic a și început tratamentul. (Nu uitați cazul și vă rog să-i rămâneți aproape voinicului, căci lupta lui continuă!)

Printre oamenii impresionați de suferința lui Dominic au fost și părinții a doi copilași minunați. Și sănătoși. Alexandra și Dragoș au luptat atunci pentru strângerea de fonduri, fără să-și imagineze diagnosticul pe care urmau să-l primească acum câteva zile pentru mezinul lor… Fără să-și imagineze că vor simți și ei durerea unui părinte care află că are nevoie tot de… măcar 200.000 de euro pentru viața pruncului lor!

Calin-Mihai Chihaia

Călin-Mihai are 10 luni și jumătate și-un diagnostic dur: Neuroblastom de Gradul 4, cancer la glanda suprarenală.

Continue Reading

Hai la „Jazz for Souls” și adu bucurie copiilor din mediul rural!

Când afli că urmează un concert caritabil, ți se aprind imediat beculețele – e rost de ceva distracție și de-o faptă bună! Când auzi ritmuri de jazz deodată te muți, parcă, într-o altă lume. Stai să vezi, însă, când concertul caritabil la care ești invitat e… Jazz for Souls! Doamne, cât de bine mai sună!

Jazz for Souls – concert Luiza Zan + Iulian Pavelescu & Andra + Bogdan Botez

Sub sloganul „Jazz up your night!”, seara de 25 mai va transforma Sala Mare a Teatrului „Luceafărul” într-un spațiu al jazz-ului de calitate și al bucuriei de a îmbina muzica de suflet cu acțiunile de suflet.

Continue Reading

MagicHOME – împreună, pentru părinții copiilor bolnavi de cancer!

M-am tot uitat la oamenii care se așază pe scaunul groazei. Îi privesc două secunde și deja mi se umezesc ochii. Nu-s acolo… da-s acolo, cu ei. Și tot nu-s acolo, căci nici ei nu-s acolo complet – ci doar în cadrul unei campanii, pentru câteva ore. Plâng! Habar n-am ce simt și cum mai simt părinții copiilor bolnavi de cancer care locuiesc pe un scaun… Eu sunt sfâșiată doar privind contextul… – însă cei ce sunt „îmbrățișați” de context, de boală și de spaimă… oare cum își mai cară sufletul?

Dumnezeule… inima și gândul îmi fug la Alexandra. La primul copil pentru care am inițiat vreodată o campanie umanitară pe blog. Primul copil pentru care ne-am unit în fapte bune și pentru care am plâns apoi, amar, la despărțire… Pe Alexandra mi-o amintesc tristă, pentru că-și pierduse părul. Pe Alexandra mi-o amintesc zâmbind, când i-am arătat o poză cu prunca mea: „Uite, Maria a auzit că nu mai ai păr, dar că ești încă foarte frumoasă! Și-a vrut să fie și ea la fel ca tine, așa că a renunțat la părul ei drag și creț!”.

Continue Reading

Femeia care și-a îngrijit soțul de 29 de kilograme își duce acum propria luptă cu boala

Cândva, pe la începutul anului, auzeam despre un ieșean de-al nostru, om vrednic, la casa lui, că suferă de-o boală care, la propriu, l-a slăbit. Bărbatul de 47 de ani, soț și tată a trei copii, ajunsese la 29 de kilograme. E o poveste greu de imaginat, cu suferință mare, cu cheltuieli care întrec orice putință, cu ajutor de la semeni și de la Dumnezeu. Cu luptă multă și cu iubire. În fiecare articol în care se scria sau se vorbea despre Eugen Movilă, acesta nu înceta să-i mulțumească soției și să dea slavă lui Dumnezeu că i-a oferit în dar o femeie care să-i fie cu adevărat alături, la bine și la greu.

Între timp, cu mari eforturi și cu multă greutate, Eugen a ajuns pe la 40 de kilograme… Lupta continuă. Însă, de parcă nu era de ajuns, acum tragedia s-a extins. Daniela, soția lui Eugen, a fost diagnosticată săptămâna trecută, miercuri…

Continue Reading

Inima lui Alexandru este Alexandra. Inima Alexandrei are nevoie de ajutor

I-am cunoscut prin intermediul unei fotografii de pe Doxologia. Doamne, cât sunt de frumoși!, mi-am spus. Am aflat, apoi, că se numesc Alexandra și Alexandru și iar mi-a plăcut potrivirea aceasta.

alexandra-si-alexandru-foto-oana-nechifor
Foto: Oana Nechifor

Următoarea veste despre ei, recunosc, m-a marcat. Nici acum nu pot descrie exact gama de sentimente, uimirea, bucuria și tristețea care mă încearcă.

Alexandra este diagnosticată de la naștere cu DSV (defect septal interventricular). Se știa că are, adică, o găurică între ventriculele drept și stâng. Alexandra nu avea, deci, o „inimă intactă”, atunci când Alexandru a cunoscut-o.

Continue Reading

Un strop de lumină pentru Ovidiu Simion

Despre Ovidiu și despre mâinile lui minunate am tot auzit, de la cunoștințe și de la prieteni. Un om care vede cu degetele mai mult decât cu ochii și care te poate repara dacă te-ai stricat de spate (și nu numai…). Este un om bun, care merită să se întoarcă spre el atenția, bunătatea, omenia, lumina.

Ovidiu Simion are 43 de ani și este kineto-masoterapeut în Iași. S-a născut cu o boală genetică numită retinopatie pigmentară. Acest diagnostic, care îl ține destul de mult în întuneric, nu l-a împiedicat să lupte pentru o viață cât de poate de firească.

Continue Reading

Copilul-fluture și-o lecție pentru cei care nu se simt bine în viața lor…

N-am făcut noi multe campanii pe blog, dar am făcut. Și, cel mai important mi se pare că am reușit, în mare, să păstrăm legătura cu cei pe care, împreună, i-am ajutat. Mai mult, voi ați fost cei care m-ați ținut activă și care, periodic, m-ați mai întrebat – și încă mă mai întrebați – despre unul sau altul dintre copiluți, dintre cazuri, dintre necazuri…

Când spun Alexandra-Denisa, copilul-fluture – știți deja cam cât de veche ne este prietenia. Din 2012, de pe vremea în care draga noastră avea trei ani. Campania pentru ea a fost una dintre cele mai mari și mai puternice, iar ajutorul a fost impresionant! Nu greșesc dacă spun că, de atunci și până astăzi cazul copilului-fluture a reușit să rămână în atenția oamenilor cu suflet mare. Nu neapărat cu mult, cât cu omenie, cu o anume constanță, cu zâmbet, cu grijă față de aproapele.

Alexandra este mare și frumoasă, foarte isteață și e o lecție pentru mulți. Nu se simte prea bine și o dor toate, sărăcuța – și, totuși… ironic pentru noi… se simte bine în pielea ei!

Continue Reading