Cerul ce mi s-a oferit în dar

Aseară stăteam într-un balcon. Aveam o bere cu lămâie în mâini și o priveliște… îmbătătoare în fața ochilor. Nu… berea nu a avut nicio vină și nici un efect. Însă muntele, pădurea, toate nuanțele acelea de verde pe care le ador, aerul tare și tare bun mă făceau să-mi doresc să nu mai plec de acolo. O, Doamne!, am gândit. Mâine seară voi reveni între betoane. Mâine seară mă voi așeza pe pat și voi revedea blocul din față…

Uitasem, biata de mine, că și fereastra camerei mele îmi poate oferi daruri de preț.

Continue Reading

Luna – musafirul din odaia mea

Ieri toată lumea vorbea despre fenomenul luna uriașă. Eu n-am simțit că e cazul. Nici să vorbesc, nici să o văd, nici s-o chem, nici s-o caut. Ba chiar ocolind niște fotografii cu luna, am avut o mică tresărire. Hei! Ce se întâmplă? Cum te mai simți tu, în suflețelul tău?, m-am întrebat… 🙂 Adică, eu, fana lunii și fana stelelor, săream nepăsătoare peste o lună maaare?!

Sunt bine, mi-am zis. Prea bine! Și-atunci, nu știu cum să explic, am simțit că, de data asta, nu eu trebuia s-o chem sau s-o caut. Am simțit că nu e nevoie să mă zbat, să dau norii la o parte.

Continue Reading

Poze făcute din pat

Când, din patul tău, privești luna direct în ochi… parcă nici nu-ți vine să mai adormi! Așa că, o variantă de a-ți petrece timpul cu ea este, bineînțeles, s-o pozezi! Ce contează că tu ești întins pe o pernă – iar ea e atât de departe!? Ce contează că te despart atât de multe de ea – fără a mai pune la socoteală fereastra și perdeaua? 🙂

Cel mai fain, atunci când pozezi luna, e faptul că te lasă să te joci cu ea. Poți să-i pui codițe – și, ea nu se supără. Poți s-o tai în două, ca pe-o pizza, sau poți s-o transformi într-o stea. Noaptea, alături de lună, orice este posibil!

Continue Reading