Luna – musafirul din odaia mea

Ieri toată lumea vorbea despre fenomenul luna uriașă. Eu n-am simțit că e cazul. Nici să vorbesc, nici să o văd, nici s-o chem, nici s-o caut. Ba chiar ocolind niște fotografii cu luna, am avut o mică tresărire. Hei! Ce se întâmplă? Cum te mai simți tu, în suflețelul tău?, m-am întrebat… 🙂 Adică, eu, fana lunii și fana stelelor, săream nepăsătoare peste o lună maaare?!

Sunt bine, mi-am zis. Prea bine! Și-atunci, nu știu cum să explic, am simțit că, de data asta, nu eu trebuia s-o chem sau s-o caut. Am simțit că nu e nevoie să mă zbat, să dau norii la o parte.

Continue Reading

Poze făcute din pat

Când, din patul tău, privești luna direct în ochi… parcă nici nu-ți vine să mai adormi! Așa că, o variantă de a-ți petrece timpul cu ea este, bineînțeles, s-o pozezi! Ce contează că tu ești întins pe o pernă – iar ea e atât de departe!? Ce contează că te despart atât de multe de ea – fără a mai pune la socoteală fereastra și perdeaua? 🙂

Cel mai fain, atunci când pozezi luna, e faptul că te lasă să te joci cu ea. Poți să-i pui codițe – și, ea nu se supără. Poți s-o tai în două, ca pe-o pizza, sau poți s-o transformi într-o stea. Noaptea, alături de lună, orice este posibil!

Continue Reading

17. Luna – continentul sufletului meu

Tot timpul, când mă întâlnesc cu profa de istorie din generală, îmi amintesc de ceea ce ne prevestea pe atunci: Când eu o să fiu oale şi ulcele, voi o să vă petreceţi week-end-ul pe Lună!

La stilul în care au avansat ştiinţa şi toate cercetările, doamna profesoară s-a înşelat un pic. Cu siguranţă, va beneficia şi dumneaei, încă vie, de o excursie pe singurul satelit natural al Pământului. Eu am fost deja acolo!

Continue Reading