Lumea-i bună!

Niciodată n-am putut să spun despre oameni că sunt răi.  Pentru că absolut toţi au o parte bună a lor. Unii, doar au nevoie să fie ajutaţi să scoată la lumină această latură.

În perioada asta, sunt fericită! Pentru că, în ciuda necazurilor despre care vorbesc, observ că nu mă lovesc de ziduri şi de uşi închise, ci de oameni minunaţi, cu suflete şi braţe deschise! Cu toţii se roagă şi ajută, după putinţă!

Astăzi, este ziua Alexandrei Groza – fetiţa pentru care vă implor în continuare să vă rugaţi. Ea împlineşte 7 ani! E în Italia, în aşteptarea efectuării unei operaţii delicate, o operaţie care poate însemna un deznodământ fericit, după atâtea lacrimi! La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri, fetiţă dragă!

Tot astăzi am vizitat-o pe cealaltă Alexandra – fluturaşul care ne-a răpit inimile.

Continue Reading

Fiecare copil merită să conteze!

Îmi plăcea să mă arunc în braţele mamei, pentru a-i spune, de mii de ori, cât de mult o iubesc! Îmi placea să fug din braţele ei, pentru a descoperi lumea.
Cădeam şi mă ridicam, plângeam şi râdeam. Îmi consideram zgăncile ca fiind răni de război şi mă simţeam mândră de ele, ca de nişte averi, mărturii ale aventurilor mele. Atât de mare şi de minunată mi se părea lumea! Atât de fericită eram! Atât de puţin durau lacrimile şi durerile mele cele mai mari… – încât nu mi-aş fi putut imagina vreodată că alţi copii pot să trăiască suferinţa

Continue Reading

Drama copilului-fluture

Acesta este reportajul despre care spuneam. Luni, demarăm campania. Dacă aveţi idei prin care putem să o ajutăm pe Alexandra-Denisa, nu ezitaţi să mă contactaţi!

Erau o familie fericită şi, în sfârşit, împlinită. După zece ani de la căsătorie, reuşiseră – cu sacrificii uriaşe – să aibă casa lor. O casă, un copil şi, în curând, încă unul. Deşi ratele la bănci erau mari, ele nu umbreau liniştea şi dragostea din sufletele lor. Din nefericire, clipa în care a venit pe lume a doua fetiţă a adus cu sine şi o cruce mult prea greu de îndurat. Când i s-a făcut aspiraţie, bebeluşului i s-a luat pielea de pe buze. Apoi, i-au apărut pete pe corp, care se umpleau cu lichid. La întâlnirea cu părinţii, la două ore de la naştere, copila era plină de bandaje. De pansamente pe care, dacă le desprindeai, rupeai, în acelaşi timp, bucăţi mari din piele. „Rănile s-au suprainfectat şi a început să-i curgă puroi din gură. Am trăit momente de coşmar, pentru că nu ştiam ce e de făcut. Nimeni nu ştia ce e de făcut…”, îşi aminteşte Daniela Bibirig, o mamă specială. Micuţa a fost transportată de urgenţă la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”. Acolo şi-a petrecut primele săptămâni din viaţă, acolo se întoarce, lună de lună, pentru tratament.

Continue Reading