Am aflat câștigătorul! Află și tu… pe cine trimitem într-o Călătorie în Țara Prăjiturilor!

M-am trezit de dimineață tare, cu o grijă mare! Să pregătesc călătoria de dinaintea călătoriei noastre! Căci și noi, astăzi, plecăm prin lume! La mulți ani, copilărie! 🙂 

31 de comentarii am primit la concursul prin care se putea câștiga o… Călătorie în Țara Prăjiturilor! O carte minunată, scrisă și ilustrată de Gabriel Poenaru, la Editura Doxologia. În stilu-mi caracteristic,

Continue Reading

Concurs de 1 Iunie: câștigă o… Călătorie în Țara Prăjiturilor! :)

Mariei îi plac mult cărțile. Îi place să-i citesc, să-i recitesc, îi place să-și citească, să recitească! Timpul nostru de lectură este întotdeauna un timp de bucurie. Printre bucuriile sale și-ale mele se numără și „Călătorie în Țara Prăjiturilor”, de Gabriel Poenaru – carte apărută la Editura Doxologia. Urmează să o prezint cândva, în #studiouldinmatiz. Însă, până atunci, urmează să mai aducem lectură dulce și bucurie și într-o altă casă!

Căci prietenii de la Editura Doxologia mi-au oferit un exemplar special pentru Ziua Copilului, pentru un cititor de Șapte pietre!

Calatorie in Tara Prajiturilor - Gabriel Poenaru - Editura Doxologia - coperta

Mara – fetița care vede din balconul casei sale până spre Țara Prăjiturilor – are talentul de a deveni, pe loc, prietena oricărui copil care începe să răsfoiască minunata carte! În 115 pagini sunt descrise cu umor și cu tâlc o mulțime de aventuri și de personaje care fac de poveste drumul spre Țara despre care adulții spun, din păcate, că nu există…

Continue Reading

Astăzi este despre astăzi și despre un câștigător pe blogul celor Șapte Pietre!

Aseară îi povesteam ceva Mariei de când era mică, mică – și m-a surprins adăugând niște detalii pe care eu mi le ștersesem din minte. Cum, îți mai amintești asta?, am întrebat-o. La care ea mi-o trântește:

– Eu țin minte tot, că eu am trăit în viața mea!

OMG! Am rămas paf la declarația asta – pe cât de simplă și de copilăroasă, pe atât de reală și de greu de întâlnit în viața noastră de adulți.

Continue Reading

Cum va fi copilul meu – adultul de mâine?

Copilul meu va fi un adult fericit, bun la suflet și demn. Cel puțin, asta îmi doresc pentru el și pentru asta încerc mereu ca eu să pot fi educator și exemplu. Să-i fiu mamă și prieten bun, punct de sprijin și de echilibru. Să am mereu brațele pregătite pentru o îmbrățișare, să am mereu brațele „descuiate” pentru a-i oferi spațiu și libertate.

Iubirea e necondiționată, dovedită prin fapte și rostită oricât de des – dar nu neglijăm nici explicațiile, regulile și responsabilitățile.

Pare ușor dar, Doamne, ne împiedicăm și ne împotmolim când ne e lumea mai dragă! Și-nvățăm să ne acceptăm nereușitele, să ne cerem iertare, să ne ridicăm și să mergem mai departe.

Continue Reading

XVIII. Emoții în concurs

Sala clubului orășenesc este arhiplină. Mă aflu pe scenă, alături de ceilalți concurenți. Irina m-a salutat discret și mi-a urat succes. I-am întors urarea și ea s-a retras melancolică. Mă simt neajutorat și stingher. Dincolo de cortină se amplifică rumoarea. Trag ușor de marginea draperiei și privesc în interior. Ucenicii, colegii mei, s-au așezat în partea stângă a sălii, iar în cealaltă parte sunt fetele și băieții de la liceu. Rândurile de la intrare sunt ocupate de adulți, iar printre aceștia îi recunosc părinții Irinei. Par nerăbdători și emoționați.

Continue Reading