MagicHOME – împreună, pentru părinții copiilor bolnavi de cancer!

M-am tot uitat la oamenii care se așază pe scaunul groazei. Îi privesc două secunde și deja mi se umezesc ochii. Nu-s acolo… da-s acolo, cu ei. Și tot nu-s acolo, căci nici ei nu-s acolo complet – ci doar în cadrul unei campanii, pentru câteva ore. Plâng! Habar n-am ce simt și cum mai simt părinții copiilor bolnavi de cancer care locuiesc pe un scaun… Eu sunt sfâșiată doar privind contextul… – însă cei ce sunt „îmbrățișați” de context, de boală și de spaimă… oare cum își mai cară sufletul?

Dumnezeule… inima și gândul îmi fug la Alexandra. La primul copil pentru care am inițiat vreodată o campanie umanitară pe blog. Primul copil pentru care ne-am unit în fapte bune și pentru care am plâns apoi, amar, la despărțire… Pe Alexandra mi-o amintesc tristă, pentru că-și pierduse părul. Pe Alexandra mi-o amintesc zâmbind, când i-am arătat o poză cu prunca mea: „Uite, Maria a auzit că nu mai ai păr, dar că ești încă foarte frumoasă! Și-a vrut să fie și ea la fel ca tine, așa că a renunțat la părul ei drag și creț!”.

Continue Reading

Legile ne omoară copiii!

Plâng de furie, de neputință și de groază! Plâng și mă simt capabilă, în secunda asta, să iau de gât toți domnii din țară care ne conduc și care se cred stăpâni pe viețile copiilor noștri! Uneori, nu-i vorba de sărăcie. E vorba despre oameni care, de 27 de ani, fac treburile aiurea! Cu nepăsare maximă și cu nesimțire criminală!

Magda Vasiliu Stoian, prezentatoarea știrilor de la Prima TV, a anunțat că, de trei luni, trece printr-o dramă. Băiețelul ei de 8 ani a fost diagnosticat cu cancer… N-a povestit toate astea ca să ceară ajutor financiar. Se descurcă. Nu se descurcă, în schimb, cu birocrația din țara noastră…

Ce contează că în Italia copilul a fost preluat din prima la tratament, chiar și fără card european de sănătate? În România nu îți poți lua nici concediu medical cum trebuie, d’apoi să faci un dosar întreg la timp… la timp pentru viață!?

Continue Reading

Lupta nesfârșită a unei mame. Luptăm și noi alături de ea?

În ultima perioadă n-am mai organizat campanii. Cel puțin, nu atât de publice. Însă, bucuria este că, în toate câte-am încercat să fac în cerc restrâns, lumea a fost mai mult decât prezentă și fericită să ajute. Vă mulțumesc tuturor!

Unul dintre oamenii care, atunci când află de necazul cuiva, sare mereu în ajutor este Carmen Ghercă. Mulți dintre voi o cunoașteți pe ea și, cunoscând inclusiv contextul, știți că e un om suficient de ocupat și de cu multe griji. (Fiul său cel mare, Robert, are autism, și pentru el a început să lupte pentru mai mulți copii cu autism, fiind președintele filialei ieșene a Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România – ANCAAR.) Te-ai aștepta, astfel, să se înduioșeze de necazurile celor din jur, dar să nu mai aibă vreme, dispoziție, resurse financiare și pentru alții. Eronat!, după cum spuneam – căci Carmen Ghercă n-a ratat nicio campanie de pe blog și nicio campanie în care m-am implicat chiar și așa, mai din umbră.

De aceea, atunci când ea însăși mi-a prezentat un caz grav și trist, am spus pe loc că voi scrie despre el și voi încerca, pe cât îmi stă în putere, să-l fac public.

Continue Reading

Cancerul de col uterin răpește mame!

Șase femei mor zilnic din cauza cancerului de col uterin. Eu aș putea fi una dintre ele. Așa am gândit, în momentul în care mi s-a propus să fiu ambasaboare a sănătății. Am zâmbit, dar nu a fost zâmbetul meu. Pentru că mi-e ciudă și mi-e rușine de mine, marea doamnă. În realitate, încă nu sunt decât un copil care-și imaginează că, dacă-și pune mâinile la ochi, nu-l mai vede nimeni…

Continue Reading

Vlad va fugări cancerul!

În România, 60.000 de oameni sunt diagnosticați cu cancer în fiecare an, dar numai 5% dintre ei primesc îngrijire paliativă. Datele astea îți strâng inima și te scot, cumva, din zona de confort. Din garanția copilărească pe care ne-o oferim, aceea că… mie nu mi se poate întâmpla nimic rău. Acum, e adevărat că nu putem trăi cu drobul de sare deasupra capului, dar nici să stăm cu mâinile în sân parcă nu-i o soluție. De aceea, e nevoie să ne rugăm continuu pentru sănătate. Și să mulțumim pentru sănătate, făcându-ne altora de folos!
În tot acest context, gestul lui Vlad Iftime m-a impresionat mult.

Continue Reading

Cancerul – provocare la viata!

De multe ori, necazul altuia aduce, in mintea nostra, un gand parsiv: Bine ca nu mi s-a intamplat mie sau celor dragi ai mei! Apoi, daca suntem intregi la cap, ne revenim din „bucurie”, ne dam doua palme si meditam. Devenim constienti ca boala, de exemplu, ne poate urmari de dupa orice colt. Multumim, pe moment, ca suntem bine si sanatosi. Apoi, uitam.

Cand, intr-un final, ceva rau ni se intampla noua sau alor nostri – suntem distrusi. Vine randul altora sa se bucure acum, ca nu au fost ei tinta necazului. E un cerc vicios. Un cerc din care putem iesi doar daca suntem dispusi sa luptam mereu pentru viata si sa ajutam pe cei de langa noi.

Continue Reading