M-am reîndrăgostit la Bistro Copou

Prima parte a zilei de sâmbătă a fost dedicată prieteniei, blogosferei, copiilor și… clătitelor! Gabriela Elena ne-a invitat cu mic, cu mare la degustare de bunătăți. Și n-am refuzat. Îmi propusesem de mult timp să ajung la Bistro Copou dar, de fiecare dată, intervenea ceva. Acum, însă, s-au aliniat clătitele în farfurie și ne-au îmbiat să punem mâna pe furculiță și pe cuțit!

bloggeri si clatite - Bistro Copou

În copilărie, am fost o mare amatoare de clătite. Clătite clasice, cu dulceață, făcute în bucătăria și în dragostea mamei. Între timp, am ajuns să prefer doar foaia de clătită, fără niciun fel de umplutură. Dar sâmbătă… sâmbătă… trebuie să recunosc:

Continue Reading

Șapte zile de fapte bune – fericiți, de ziua lui Șapte pietre

Ce este fericirea?, v-am întrebat de curând. Mai toate răspunsurile au făcut referire la sufletul nostru și la sufletul aproapelui nostru. E super să ne simțim în regulă noi cu noi, noi pentru noi, dar ne completează și ne ajută enorm să știm și că cei dragi ai noștri sunt bine. Împreună, fericirea este deplină. Pe Șapte pietre, mereu am fost împreună. Am zâmbit cât am putut de des și chiar peste supărări, peste dureri, peste dezamăgiri am trecut mai ușor. Împreună. Uneori, am aruncat cu pietre. De cele mai multe ori, însă, am încercat să fim oameni. OAMENI – în fiecare zi.

23 iulie e ziua lui Șapte pietre. Jocul copilăriei noastre, care pentru unii s-a numit Castel sau Nouă pietre împlinește, astăzi… 9 ani! E un moment de bucurie. Împreună. Pietrele nu vor daruri. Dar vor, în continuare, fericire, sănătate și omenie. Așa că, de ziua lui Șapte pietre,

Continue Reading

Totul despre blogging – învățăm și creștem în Kooperativa 2.0 Iași

M-a oprit de curând un nene pe stradă, că mă văzuse la televizor și nu înțelegea la ce Kooperativa 2.0 lucrez! 🙂 Se uita atât de ciudato-simpatic la mine când îi explicam, că și acum zâmbesc, amintindu-mi! I-am spus că am un blog – adică un fel de jurnal pe calculator – și că așa cum am eu… suntem mai mulți în Iași cu presupus timp liber, cu drag de scris și cu bucuria de împărtăși din nebuniile noastre.

Continue Reading

Poza de profil se schimbă cu… emoție!

Cândva, de curând, i-am zis lui Paul Pădurariu: Hei, nu-mi faci o fotografie, să-mi schimb și eu poza de profil? Între noi fie vorba… poza mea de profil de la Facebook împlinise un an… deci, da – era cazul să fac ceva urgent! 🙂 Și-aproape în același context, îl aud pe Paul spunând c-ar vrea să invite bloggerii la studio, pentru niște ședințe din alea profi. Păi, dacă tot îți schimbi poza de profil – de ce să nu faci din asta și-un eveniment!? 🙂

Recunosc c-am fost cumva bucuroasă și curioasă, cu emoții și cu tot felul de gânduri despre cum va fi. Până azi dimineață. Azi, când eram planificată la pozat, m-am trezit cu fața la cearșaf, cu niște furtuni prin suflet și cu cheful pe zero – de simțeam că mă mișc în reluare.

Continue Reading

La aeroport, Iașii prind aripi!

Eram în 2005. Un an ploios tare, cu inundații și cu multe necazuri. Prin urmare, „necazul” meu de a face mai mult de zece ore de la Iași la București cu trenul, pe o rută ocolitoare, mi s-a părut cel mai mic. De șocat m-a șocat, însă, altceva. Zborul din capitală până în Spania, care a durat două ore. Păi, cum să fac zece ore în țara mea, din punctul X în punctul Y, și să trec peste mări și țări și nori de poveste în doar două ore?!

Pe atunci, știam numai așa, de chestie, că aveam aeroport și în Iași.

Continue Reading