2010 a fost un an… jumi-juma.
Jumatate de an cu burtica, jumatate fara – astazi, Maria implineste 6 luni. Astazi, burta mare nu mai inseamna doi in unu, ci simplu – unu in unu 🙂
Anul acesta, am luptat impotriva curentului si am fost invingatoare. Implinita – din punct de vedere personal. Dar destul de amarata si scarbita de tot ce s-a petrecut, in general, in lumea asta.
Nu poti fi pe deplin fericit, cand vezi atata nefericire in jur. Atata nedreptate si bataie de joc. Nu mai continui comentariile… ca-s multe de spus – si multe au fost spuse deja in paginile acestui blog.
Sper ca 2011 sa aduca dreptatea. Vorbele frumoase sa se transforme in fapte. Promisiunile in realizari. Nu ma astept sa fie totul roz. Dar macar jumi-juma… Langa lacrima sa apara si zambet, peste palma sa existe si o mangaiere.
Vreau sa fie mai bine tuturor. Doar asa, fata mea – si copiii vostri – vor putea creste intr-o lume mai buna. Vor putea studia in Romania, in care buna educatie si performanta – desi sufocate – inca exista. Vor putea sa-si intemeieze o familie aici, acasa, si vor putea vorbi cu mandrie romaneste!
Vreau un 2011 mai bun pentru tara mea – si nu vreau ca finalul anului sa-mi aduca dezamagire. Vreau ca 2011 sa aduca intelepciune si frica de Dumnezeu pentru cei ce ne conduc. Vreau ca oamenii sa-si pastreze credinta si sa lupte pentru ei. Sa nu renunte. Sa nu se arunce in gol – la propriu ori la figurat – pentru a face rau, in final, tot celor dragi.
Vreau… sa dam mana cu mana pentru a impiedica sa ne fie furat viitorul! Pentru a avea o viata… macar jumi-juma!