Trei ani cu Sapte pietre!
*** Voi cladi, darama si recladi mereu idei, ganduri, pietre … viata! Voi fi vesela, trista, indragostita, in tonuri diferite de bronz, in tonuri diferite de gri, in toane diferite. Voi fi o piatra, voi fi un puzzle de pietricele si voi juca sotron cu toti copiii. Voi fi un fir de nisip si un munte. Un mare tot si un mare nimic.
Asta spuneam pe 23 iulie 2008, in ziua in care am pus prima piatra la temelia blogului. De atunci, s-au scurs trei ani. Trei ani in care Sapte pietre mi s-a lipit de suflet.
Curatenie printre amintiri
Astazi am intrat printre hartoage. Am sortat, am pastrat, am aruncat. O noua incercare de a mai elibera camera. O noua tentativa de a mai scoate de prin birou, de pe langa birou, de pe etajere… Alti saci dusi spre gunoi si ore intregi ghemuita… recitind ganduri. Mi-am dat seama ca scriu dintotdeauna. Stangaci, intepat, comic, de neinteles, cu suflet, cu patima, cu drag… Mi-am regasit articole pe care le scriam, in timpul liceului, la Flacara Iasului si (coincidenta sau nu) la Evenimentul – la pagina Forever Young… Ce vremuri!Am regasit articole din facultate – de la Opinia Studenteasca. Am recitit editiile speciale, de la moartea Alexandrei, de la incheierea celor patru ani…Am retrait fiecare moment. Am zambit. M-am emotionat. Mi-au dat lacrimile si am simtit ca mi se face pielea de gaina. Am pastrat atatea amintiri! Printre ele s-a asezat praful. Azi am facut o selectie. Niciodata n-o sa-mi pot arunca toata viata la gunoi. Dar trebuie sa fac loc viitorului. In cateva luni, camera va avea un nou aspect. In locul biroului va trona un patut. Iar amintirile vor zambi si ele, complice, din coltul unui raft si dintr-un colt de suflet…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
