Şapte frânturi de răsărit

Partea de concediu petrecută la mare a conţinut trezire la ora 5, pregătit, luat copilul în braţe şi plecat spre plajă, la aerosoli. Acolo, eu mă tolăneam pe un şezlong, iar Maria îşi continua somnul – tolănită pe mine. Teoretic. Practic, a prins şi ea, în vreo două rânduri, răsăritul. Acel moment plin de vrajă în care soarele, aruncat din pat direct sub duş, ieşea falnic din mare, spălat pe ochi şi orbitor de frumos. În nicio zi nu şi-a făcut prezenţa la fel. Însă, în fiecare zi era special!

Continue Reading

Sinaia – la cota 1.400

Am urcat cu microbuzul până la cota 1.400. Pe drum ne-au prins ploaia, apoi grindina. Aproape că eram bombardaţi… şi destul de deznădăjduiţi. Planul de a ne sui într-o telecabină şi de a zbura până spre 2.000 de metri ne fusese dat peste cap. Ne-am făcut cu greu curaj să coborâm din maşină. Încă ploua.
Curajul ne-a fost, însă, recompensat! Am prins şi am fotografiat/ filmat peisaje de basm. Şi mai frumoase, probabil, datorită a ceea ce era mai înainte din cauza… furtunii şi a ploiii! 🙂

Continue Reading

Poze făcute din pat

Când, din patul tău, privești luna direct în ochi… parcă nici nu-ți vine să mai adormi! Așa că, o variantă de a-ți petrece timpul cu ea este, bineînțeles, s-o pozezi! Ce contează că tu ești întins pe o pernă – iar ea e atât de departe!? Ce contează că te despart atât de multe de ea – fără a mai pune la socoteală fereastra și perdeaua? 🙂

Cel mai fain, atunci când pozezi luna, e faptul că te lasă să te joci cu ea. Poți să-i pui codițe – și, ea nu se supără. Poți s-o tai în două, ca pe-o pizza, sau poți s-o transformi într-o stea. Noaptea, alături de lună, orice este posibil!

Continue Reading