Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

Inferioritate și superioritate – născuți din comparație

Uite, ceilalți copii sunt cuminți – tu de ce nu poți sta locului?! Colegii tăi au luat „excelent”, tu de ce ai luat NUMAI „minus foarte bine”?!

Comparațiile astea numite generic… „educație”… ajung să-i pună pe cei mici în niște competiții imaginare și extrem de periculoase pentru dezvoltarea lor și pentru felul în care învață să-i privească pe cei din jur. O reușită personală și o bucurie de suflet se transformă, apoi, într-un motiv de mândrie prin comparație. În aroganță, în superioritate, în judecare a aproapelui.

studiu la inaltime

Credem că suntem mai buni sau că putem crește copii mai buni decât fariseul? Credem că avem o rugăciune „mai corectă” decât a lui? „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preadesfrânaţi, sau ca şi acest vameş.” Fariseul era, cu adevărat, drept. Dar căutarea de-a se compara și de-a se lăuda, de-a privi de sus pe un altul, de a căuta la paiul din exterior – toate astea i-au crescut bârna din interiorul său.

El ne-a fost un exemplu. La fel cum exemplu ne-a devenit vameșul – de la care prea puțini se așteptau să primească o lecție de smerenie.

Acum, să ne întoarcem la noi. Câte bârne n-avem, pe care le cărăm zi de zi prin viață? Câte bârne nu creștem în copiii noștri, crezând că le facem bine?…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *