Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

Inferioritate și superioritate – născuți din comparație

Uite, ceilalți copii sunt cuminți – tu de ce nu poți sta locului?! Colegii tăi au luat „excelent”, tu de ce ai luat NUMAI „minus foarte bine”?!

Comparațiile astea numite generic… „educație”… ajung să-i pună pe cei mici în niște competiții imaginare și extrem de periculoase pentru dezvoltarea lor și pentru felul în care învață să-i privească pe cei din jur. O reușită personală și o bucurie de suflet se transformă, apoi, într-un motiv de mândrie prin comparație. În aroganță, în superioritate, în judecare a aproapelui.

studiu la inaltime

Credem că suntem mai buni sau că putem crește copii mai buni decât fariseul? Credem că avem o rugăciune „mai corectă” decât a lui? „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preadesfrânaţi, sau ca şi acest vameş.” Fariseul era, cu adevărat, drept. Dar căutarea de-a se compara și de-a se lăuda, de-a privi de sus pe un altul, de a căuta la paiul din exterior – toate astea i-au crescut bârna din interiorul său.

El ne-a fost un exemplu. La fel cum exemplu ne-a devenit vameșul – de la care prea puțini se așteptau să primească o lecție de smerenie.

Acum, să ne întoarcem la noi. Câte bârne n-avem, pe care le cărăm zi de zi prin viață? Câte bârne nu creștem în copiii noștri, crezând că le facem bine?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *