Șapte mărturisiri din viața petrecută în 2017

* 2017 a fost un an în care am intrat plină de răni, dar cu mult curaj și cu decizii care aveau să-mi aducă o parte de vindecare.

* 2017 a fost un an al singurătății depline – în care, contrar așteptărilor, nu am fost nicio clipă singură.

* 2017 a fost un an ce mi-a scos din program parolele și viețile private ale altora – și mi-a oferit acces la parolele mele către suflet și minte, către Dumnezeu și către viață.

La Muzeul Traditional al Vaii Tiblesului - Bistrita Nasaud
Foto: Oana Nechifor

* 2017 a fost un an în care am renunțat în mare parte la a vedea oamenii din perspectiva în care aveau putere să-mi facă rău și să mă întristeze. Nu i-am mai perceput în calitate de vrăjmași, ci de semeni care au nevoie de ajutor. Nici nu m-am mai aruncat în valuri și-n inconștiență ca să-i ajut, ci i-am aruncat pe ei în brațele Domnului și mi-am văzut în continuare de drum.

* 2017 a fost un an pe cât de fioros și de amenințător în aparență, pe atât de calm, de liniștit, de prietenos, de presărat cu surprize plăcute.

* 2017 a fost un an călător, în care numai cu prunca mea am făcut peste 5.000 de kilometri, în tot felul de vacanțe și de mini-vacanțe – aventuri și timp petrecut împreună ce nu se pot uita prea ușor.

* 2017 a fost un an în care am scris foarte mult și-am publicat multișor, dar puțin față de total. Căci am simțit nevoia, mai mult decât oricând, să-mi păstrez dintre tristeți – dar și împlinirile cele mai de suflet – departe de lume.

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. La Mulți Ani! 2018 să fie un an (și) mai bun, cu împliniri și sănătate! Vă urmăresc blogul cu la fel de mult drag ca și până acum și abia aștept să citesc ceea ce veți împărtăși cu noi în anul ce vine. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *