Gânduri la început de post

Ni se recomandă să postim nu numai de bucate, ci și de păcate. Să ne înstrăinăm de rele, să ne înfrânăm gândurile și limba, să ne îndepărtăm de mânie, să ne despărțim de răutăți, de pofte, de minciuni, de judecarea aproapelui. N-are cum să ne iasă. Nu spun că n-are cum să ne iasă „totul la perfecție”… nici măcar un bob din postul cel adevărat nu suntem în stare să-l ținem. Și, totuși, exact conștientizarea și minima noastră dorință de a fi un picuț mai bine, de a fugi de păcate, de a ține un post plăcut lui Dumnezeu – acestea toate reprezintă postul nostru.

Postul e un medicament pentru trup – o dietă, o cură de detoxifiere am putea spune, lumește vorbind. Doar că medicamentul și tratamentul acesta pentru trup, pentru a fi complet, se îmbină cu medicamente pentru suflet – rugăciunea și milostenia. „Postim ca să simțim foame și foamea să devină rugăciune și, prin ea, dragoste pentru Dumnezeu”, spune tare frumos maica Siluana Vlad.

Căderile din viața de zi cu zi, dar și cele din timpul postului riscă să ne îmbie, de multe ori, la deznădejde. Că ăla rău, logic, nu doarme. Dar e nevoie să conștientizăm că fiecare cădere e dată ca să ne ridicăm – o dată, de două ori, de o mie de ori, clipă de clipă – rugându-ne cu tot sufletul ca ultima noastră clipă să ne găsească în picioare. „Doamne, tu știi neputințele mele. Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, eu nu pot! Tu poți! Ajută-mă, Doamne!”, „Doamne, sporește-mi credința!”, „Doamne, sporește-mi iubirea!”, „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!”…

Prima zi de post e pe sfârșite. Suntem în postul bucuriei! Hristos se naște! Să fim bucuroși, luminoși, pregătiți să întâmpinăm fiecare cădere cu dorința unui nou urcuș. Hristos nu ne lasă, mai ales dacă noi nu-L lăsăm pe El. Hristos e gata să se nască pentru noi! Ce Bucurie mai mare? Ce Jertfă mai mare? Ce Iubire mai mare am putea căuta?

Post cu bucurie! Post cu iubire! Post cu folos! Post binecuvântat vă doresc! (Și îndrăznesc să-mi doresc și mie…) Să ne ajute Dumnezeu să ieșim din toate un pic mai întăriți, un pic mai luminoși, un pic mai dispuși a renunța să mâncăm carne din carnea aproapelui nostru… Doamne, coboară-Te în sufletul nostru! Doamne, cuibărește-Te și Te naște în inimile noastre! Doamne, fii cu noi în cădere și în ridicare și în toate zilele vieții noastre! Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *