Din lumea doctoriței Plușica

Vi s-a întâmplat vreodată să vă plângeți că vă doare în gât și, pentru asta, să fiți căutați în fund? Fix așa am simțit că se petrec astăzi lucrurile – când nu eu, ci copilul meu, a fost cautat în toate părțile, mai puțin în ureche – acolo unde aveam bănuiala că și-ar fi băgat un vârf de creion.
Povestea începe cam așa. La vreo jumătate de oră după ce-am ajuns de la serviciu, Maria mi-a spus că are ceva la ureche, și-și tot ținea mâna acolo. M-am uitat, în primă fază doar așa, la suprafață. Nu avea nimic. Apoi, i-am pus la loc lucrușoarele cu care se jucase. Animăluțe, hârtie, creioane. Hop! Unul dintre creioane nu avea vârf. M-am uitat din nou în ureche și, deja începeam să văd crocobauri. Din joacă, la fel ca în desenele animate cu Plușica – doctorița de jucării, am luat lanterna și am analizat, mai bine. O ureche, a doua ureche. Și, totuși, parcă la urechea stângă era ceva
Nu m-am panicat excesiv. Știam că poate fi o alarmă falsă. Însă, pe principiul mai bine să previi decât să te trezești cu o mare problemă mâine dimineață, ne-am îmbrăcat și am plecat de acasă. Știam că secții ORL bune sunt la Recuperare și la Spiridon. Cu toate acestea… normal mi s-a părut să ajungem, măcar în primă fază, într-un spital dedicat exclusiv copiilor – deci, la „Sfânta Maria”.
Ok. Acolo am fost îndrumați spre triaj, unde am deranjat un nene. Nu ne-a spus nimic rău, săracul – ci a început să completeze niște hârtii. Noi spuseserăm că vrem un control într-o ureche, el a trebuit să scrie toate datele personale, apoi să afle greutatea Mariei, dacă e bolnăvioară, de ce-a făcut febră astă noapte și de ce are și diaree, ce tratament ia, la câte ore, care a fost ultima oră la care a luat un sirop și alte câteva detalii esențiale. A umplut două sau trei hârtii de mână, apoi a trecut la lucrul pe calculator, copiind parte din cele deja scrise. În cele din urmă, a apărut doctorița, care m-a pus să repet problema cu urechea, care m-a întrebat și despre răceala Mariei, care a privit în ureche de la un metru, într-o lumină chioară și care a decis că fata nu are nimic. Ne-a scris, însă, și dumneaei o hârtie, trimitere spre Recuperare, la ORL – căci acolo se ocupă medicii de „obiecte străine” și acolo putem afla clar dacă bănuiala noastră e reală ori ba.
Oamenii nu s-au purtat urât. Erau, însă, destul de sictiriți. Pe bună dreptate… aș spune, într-un fel. Au mai multe hârtii de completat, decât pacienți de examinat… Hârtii absolut inutile, în contextul de față – dar, necesare, fiindcă așa e regula, nu? Cu alte cuvinte, sistemul medical o cere. Pentru că, nuuu!, sub nicio formă nu era mai firesc ca, după ce mi-am expus problema, să mi se spună direct: Mergeți la Recuperare! Trebuiau neapărat întocmite niște hârtii! Pe timpul meu, pe timpul doctorilor, pe… hai să ne facem că muncim!

Și-am plecat la Recuperare. Acolo, am întâlnit cea mai simpatică doctorița Plușica! Zâmbitoare, înțelegătoare cu teama noastră – fie ea și pornită doar din imaginație! I-a arătat aparatura Mariei, a lăsat-o să pună mâna, să se asigure că nu o doare, a invitat-o să se întindă comod și i-a examinat urechiușele, într-o atmosferă deosebită! Aici, nu a mai fost nevoie de hârtii. Ar fi fost, probabil, dacă în urechea stângă s-ar fi găsit vreun vârf de creion, ori altceva. Însă, pentru alarma dovedită a fi falsă, nu ne-a dat decât bună ziua și un zâmbet! În loc să ne certe, ne-a felicitat pentru că am fost prevăzători. Și, ne-a rugat să rămânem la fel și de acum înainte. Nici din nas, nici din urechi, să nu încercăm să scoatem singuri ozn-uri. În nas, copilul poate trage în loc sa sufle, iar în ureche putem înfunda mai tare. Așa că, e bine să mergem fuguța la spital!

În contextul de față – la Recuperare și, nicidecum la „Sfânta Maria”. Și, dacă e cu putință, într-o altă țară. Căci sistemul medical românesc e prea complicat… până și cu cel mai banal caz. Dacă tot trimitem de la Ana la Caiafa, măcar să scriem și-n registru, nu-i așa?!

S-ar putea să-ţi placă şi...

5 comentarii

  1. Ca parinte inteleg ca la stresul produs riscul la care parea expusa fetita a tebuit sa aveti rabdare pentru formalitatile birocratice.
    Pe de alta parte doar bicrocratia ne permite s avem un control asupra situatiei, daca lucrurile ar fi fost cu adevarat grave probabil sa fi avut mare nevoie sa demonstrati ca ati fost cu fetita acolo la o anumita ora si ca aceasta a fost indrumata pentu un control de specialitate in alta parte.
    De aceea in tarile cu apa calda exista carduri cu toate aceste date inregistrate, care sunt scanate si puteti pleca in 10 secunde la specialistul care se ocupa cu adevarat de problema.
    Dar noi inca ne temem de 666.

    1. Culmea este fix asta. Că de hârtii mă puteam folosi mai mult împotriva lor – şi, mai puţin în sprijinul lor. Iar în baza de date ar fi trebuit să ne aflăm deja, de la o întâlnire mai veche. În fine…
      Bine că n-a fost nimic grav…

  2. Pingback: Jurnal de blogger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *