Noroc de porumbel

Nişte bieţi porumbei erau ţinuţi, în această dimineaţă, în cutii. Ei îşi aşteptau eliberatorii – copilaşi care urmau să le deschidă porţile spre libertate, în aplauzele publicului.

În timpul ăsta, un porumbel se gândea: Nu-mi mai dau drumul? Mă scăp pe mine…

Şi, ca să nu se scape pe el, a preferat ca, după eliberare, să se scape pe mine!

Nu am ştiut dacă să mă simt norocoasă ori… pedepsită! 🙂 Ideea e că, de atunci, alerg continuu! Am treabă multă şi mare (!) şi… încă mai trăiesc cu speranţa ca diseară să ajung la timp la 11even!

Citeşte şi: 
* Caca de barză

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

    1. Eu fac teren. Multişor! Şi am la dispoziţie tot oraşul! 🙂 Suficient cât să mai şi alerg.
      Apoi, când ajung la redacţie, fundul îmi stă bine în scaun… dar atunci o iau la fugă degetele, pe taste! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *