Caca de barza

Niciodata nu mi-a placut explicatia data copiilor – te-a adus barza. De unde au iesit si pe unde au intrat micutii – asta e un subiect de o viitoare postare. Astazi, ma opresc la berze.

Le-am tot vazut, vara asta, cat am umblat dintr-un loc in altul. Si, de fiecare data mi-am amintit aceeasi si aceeasi secventa – intr-un ritm obsedant. Nu stiu daca o sa ma vindec vreodata 🙂
Pentru mine, o barza este – si probabil va ramane pentru eternitate – asociata cu un caca urias si foarte puturos. Pentru ca, da – asta e cadoul pe care l-am primit eu de la o astfel de pasare.

Cum am mai povestit si in alte ocazii, in perioada studentiei am fost plecata, cu bursa, cinci luni in Spania. Asa am ajuns in Lleida (Lerida) – un orasel catalan, in apropierea Balcelonei. Era un soi de oras al berzelor. Multe, multe berze la un loc. Multimea lor (plus o ferma de porci prin apropierea Lleidei) faceau ca aerul de noapte sa nu fie chiar atat de proaspat… Dar, vederea – de la etajul 13 – ultimul etaj al blocului in care locuiam, era super! Puteam spune ca suntem pe picior de egalitate cu berzele. Aveam casele la aceeasi inaltime. Problema e ca berzele zburau mai sus de atat…
Intr-o dimineata, am facut curat, am scos patura pe fereastra, la aerisit si am plecat la ore. Cand m-am intors, din usa camerei m-a pocnit o duhoare! Mi-am aruncat privirea spre fereastra si am inlemnit. Doi rahati uriasi tronau pe partea de patura scoasa in afara geamului. Ce face omul e parfum, pe langa un caca de barza – e clar!
Mi-am prins nasul cu degetele, ca intr-un carlig, am luat o folie de paracetamol si m-am dus tinta spre nenorocire. Ce sa fac cu ea? S-o bag in casa??? Imposibil! Folia m-a ajutat la indepartarea nenorocirii spre exterior. Nu puteam sa cred ca eu, care nu arunc un bilet de tramvai pe jos, acum arunc caca de barza de la etajul 13!
Nenorocirea nu s-a oprit aici. A trecut si peste rufele albe ale vecinului de la etajul 11, abia spalate si puse pe sarma, la uscat… Eu am luat patura, am frecat-o, am spalat-o o data si inca o data, am parfumat-o… degeaba… Si acum mai simt mirosul, d’apoi in acele momente!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *