Săriţi gardul spre nesimţire

Cine mă cunoaşte, ştie că sunt împotriva lanţurilor şi a gardurilor şi a orice înseamnă, într-un fel sau altul, privare de libertate. Totuşi, ieri aş fi fost în stare să votez şi pentru sârmă ghimpată! Cam atât de tare m-am enervat, în preajma unui loc care ar fi trebuit să-mi producă doar zâmbet.

În Parcul Copou a fost amenajat un spaţiu de poveste, cu iepuraşi, coşuri şi ouă, cu floricele, ciupercuţe şi multă culoare. Un spaţiu destul de fragil, de care ar fi trebuit să ne bucurăm privindu-l şi, mai puţin zdruncinându-l din toate încheieturile.

În jurul acestui locuşor era pus un gărduleţ de lemn şi, de data asta, de bun-simţ. Iar pe gărduleţ, din loc în loc, erau lipite mesaje.

Când ajungeau în dreptul lor, copiii explodau de bucurie!  Poate că ei nu ştiau să citească. Părinţii lor cu siguranţă nu ştiau să citească…
În faţa noastră, o fetiţă se chinuia să sară gardul. I-am spus: Nu e voie acolo! Ne uităm de aici! Mi-a scos limba şi a plecat urlând spre mama ei. Mamă care a trecut-o peste gard atât pe ea, cât şi pe sora sa. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, fetiţa vine la mine: Vezi, mama mea m-a lăsat! Vezi!? Şi-a început să alerge pe acolo, să ciocănească toate ouăle, să tragă iepurii de urechi, să arunce cu floricele şi alte elemente de decor care erau pe jos.
Cazul acesta n-a fost unic. În mare parte a timpului acolo, după gard, erau copii. Foarte puţini stăteau cuminţi la o poză şi ieşeau. La majoritatea, chiar dacă părinţii le spuneau să fie liniştiţi şi să nu mai tragă de toate cele… vorbele lor erau plictisite, deloc autoritate şi se pierdeau în vânt. Nu dau vina pe cei mici. E şi culmea să cer de la ei disciplină. Însă, m-a şocat indiferenţa adulţilor. Educaţia pe care o oferă ei copiilor. Nu a păsat nimănui de nimic!

Rezultatele sunt greu de prevăzut? Nu prea… Florile se desprindeau de pe coşuri, ouăle – deşi lipite iniţial, se aflau acum în mâinile unor copii. Iar iepuraşul din poză avea o mână pe jos… iar cealaltă dusă la ochi – să-şi şteargă, parcă, lacrimile.

Lacrimi mari avea şi o fetiţă care voia acolo, dar părinţii nu o lăsau. Aceştia încercau să-i explice cât mai frumos şi mai pe sufletul ei că nu e voie, însă ea spunea: Dar ceilalţi copii? Exact la asta mă gândeam şi eu, când o vedeam pe Maria sprijinindu-se de gard şi privind fericită, locul acela frumos.

Deocamdată e mică şi e înţelegătoare. Însă, mai încolo, va ajunge să pună şi ea la îndoială vorbele mele. Într-o lume de nesimţiţi, e mare posibilitatea să creadă că mama-i nebună… şi atât. Şi să sară şi ea gardul… pentru că toată lumea o face.

S-ar putea să-ţi placă şi...

12 comentarii

  1. Stii ce e curios cum de poti sa faci ceva pentru copii special sa vada si sa scrie interzis copiilor,nu atingetii, este ceva ce mie imi lipseste din imagine.Adica ma gandesc cum eu cu 2 fetite minunate sa merg sa le arat si sa le tin strans de mana si sa le spun uitati-va dar nu atingeti si Ilinka mea cea mica dar mami iepurasul …..dar cred ca noi adultii intelegem mai greu decat ei copii..o zi buna si senina.

    1. „Va rugăm respectuos să le admiraţi de la distanţă”. Asta este exprimarea. Şi mi se pare ok, de vreme ce obiectele de decor sunt fragile.
      Ele sunt pentru copii, dar încântă, în egală măsură şi ochii unui adult. Nu îi „interzic” copilului. Dar, îi explic de ce nu se poate să pună mâna pe ele.
      Gândeşte-te că, poate un micuţ ar vrea şi să se suie pe scenă în timpul unui spectacol de teatru. Îi spui nu, aşa-i? Poate că el vrea să-i mănânce biscuitele unui alt copil. Îi spui tot nu…
      Interdicţii mai trebuie să existe. Pentru că, sunt convinsă că îţi doreşti ca şi fetele tale să vadă scena de poveste din parc, chiar dacă ajung la patru zile după ce ea a fost montată. Fără interdicţii – dar, mai ales, fără bun-simţ din partea părinţilor şi fără puţină educaţie, există posibilitatea ca ornamentele alea să nu rămână intacte nici patru ore…

      1. Oana, o educatie corecta trebuie sa includa si anumite interdictii. Fiecare parinte isi educa copilul dupa propriile lui reguli, dar in momentul in care al lui copil intra in contact si cu alti copii datele problemei se schimba.
        Libertatea mea se opreste in fata libertatii tale. Daca noi parintii nu vom intelege ca un copil trebuie sa aiba respect fata de ceilalti, e imposibil sa mai avem pretentia ca in viitor sa fim tratati cu respect.
        Pentru ca daca astazi il lasi pe copil sa faca ce vrea, maine la fel, el va lua de model comportamentul lui si se va raporta ca la un lucru bun.
        Copii sunt copii, trebuie sa se bucure si sa se joace, dar parintii nu trebuie sa fie egoisti – trebuie sa se gandeasca si alti copii care poate vor si ei sa se bucure de jucariile, privelistele, scenele expuse.

  2. Sincer aud de la voi cam des cuvantul interdictie si este un cuvant care mie personal nu imi place,sincer si sincer va spun ca eu cred in felul urmator ca daca as fi trecut pe acolo si fetele mele ar vrea s aintri le-as spune ca da in primul rand ca as fi sigura ca nu ar strica si dcaa s-ar intampla acest lucru inseamna ca sunt prea fragile pentru a le expune unor copiii.Libertatea fiecaruia nu este legata de ceilalti fiecare se simte liber in felul lui si cat doreste el.Ionut si crede-ma nu sunt egoista sau poate ca nu vreau sa fiu egoista fata de copilul meu.Intentia sa stiti ca nu a fost sa despic firul in patru.A si Ionut am vazut ca ai o fetita minunata si tu ca si Anda se face mare multa rabdare in cresterea ei iti doresc.

    1. Am spus şi în postare că au fost copii cuminti, care au intrat doar pentru poză şi care nu au alergat cu ouăle pe acolo. Pentru aceştia şi pentru părinţii lor, respect! Deşi, aparent, au greşit şi ei. Ceilalţi… mai au de învăţat. De la cine?, Dumnezeu ştie!

      Mulţumim pentru urările pe care le-ai făcut pentru fetiţele noastre.

  3. De ce e atat de greu de acceptat ca sunt lucruri cu care se poate juca si lucruri pe care nu le poti atinge??? Mamicilor dragi.. nu e vorba de restrictii, ci de REGULI… acelea care il vor ajuta pe copil sa creasca bine….dar mai ales sa aiba niste puncte de referinta!

    Cu siguranta nu ii aratati copilului dragostea pe care o aveti pentru el lasandu-l in voia sortii, sa faca ce vrea…. si cu siguranta nu este o mama rea aceea care stie sa isi educe cum trebuie copiiul, dand reguli putine – dar cu sens – si, mai ales, face ca ele sa fie respectate.

    Nu nu cred ca un copil care in ziua de azi are jucarii de toate natiile… va muri de tristete si durere daca va admira, pur si simplu, o sceneta amenajata pentru el….. cu respect si pentru cei care poate vor ajunge sa vada acea scena peste cateva zile – si bineinteles ca vor dori sa o vada la fel de frumoasa, nu?

    Oana, tu daca te-ai duce cu fata pe acolo dupa 5 zile si ai gasi tot vraiste….si copilul tau nu ar intelege de ce ii arati o chestie fara sens….cum te-ai simti? Ce ai spune despre cei care au fost pe acolo, inaintea ta?

    Copilul trebuie educat in asa fel incat sa priceapa unde poate face ceea ce vrea si unde trebuie sa se comporte intr-un mod mai „civilizat”. Crede-ma ca eu, aici, am doua familii de prieteni cu cate 2 respectiv 3 copii… educati si neingraditi… adik nu te gandi ca sunt tinuti in lesa. Dar, in momentul in care li se explica de ce nu pot sa faca o determinata actiune….ei asculta.

    Eu cred ca e mult mai usor sa „il lasi liber” decat sa il educi cum trebuie…. si ca, de obicei, noi „fiintele umane” se pare ca ne multumim cu calea cea mai usoara….dupa care ne plangem ca rezultatele nu sunt cele dorite.

    1. Văd că ştii ce ai de făcut! Nu-ţi mai lipseşte decât un bebe! 🙂 :*
      [Se cade şi o lămurire pentru cei care nu înţeleg ce înseamnă „aici”. Simona locuieşte în Italia.]

      1. buna precizare…in Italia unde au facut si ei greselile pe care le facem noi in Ro acum….dar unde noile generatii de parinti au invatat din greselile predecesorilo si incearca sa aiba grija cum isi educa odraslele.

  4. Pingback: Jurnal de blogger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *