Globurile cu suflet au ajuns la copii!

Peste 90 la sută din campania Globuri cu suflet s-a încheiat. S-au adunat nopţile nedormite, îngrijorările, stresul… şi s-au topit, toate, în zâmbetele copiilor. Pentru că nimic nu-ţi poate oferi mai multă împlinire decât chipul curios şi fericit al unui copil! Ieri, pe 8 decembrie, am ajuns la Ciorteşti şi la Andrieşeni. La şcoli şi grădiniţe, într-o familie şi la un centru de zi.

Voi povesti despre toate astea, câteva rânduri mai jos. Însă, înainte, trebuie să reiau firul acţiunii întrerupte aici. Miercuri am mai primit, de la elevii Colegiului Naţional, încă 11 pungi cu jucării, cărţi, rechizite. Mulţumim din suflet! Tot miercuri, am fost cu Andrei la cumpărături. Pentru că, în urma campaniei s-au adunat şi bani, am luat la pas librăriile şi am ales:

1 Hartă a României

4 x Informatică pentru ciclul primar – nivelul II, clasa a III-a

4 x Exerciţii şi probleme de matematică pentru elevii claselor I-IV

2 x Evaluarea naţională 2012 – limba şi literatura română

2 x Evaluarea naţională 2012 – matematică

2 x Atlas istoria românilor

Atlas de zoologie

Atlas istorie universală

Atlas botanic

2 x DVD Enciclopedia Junior

2 x Limba engleză pentru cei mici 1

2 x Limba engleză pentru cei mici 2

2 x Limba engleză pentru cei mici 3

2 x planşă cu Harta fizică a lumii

2 x planşă cu Sistemul periodic al elementelor

2 x 12 planşe anatomie

2 x 6 planşe geografie

CD Joacă şi învaţă franceza

10 puzzle-uri: 4 x 35 piese, 3 x 64 piese, 3 x 100 piese

6 mingi (2 mingi fotbal, 2 baschet, 2 volei)

Evident, miercuri noapte am înregistrat noile achiziţii, apoi am început să fac împărţirea pe şcoli. Ar fi putut fi ajutate trei şcoli, dar fără să avem, pentru ultima, 1.000 de lei întregi. Prin urmare, am decis să luăm în considerare doar două unităţi de învăţământ, cu tot cu grădiniţe – pentru care să alocăm o valoare mai mare. Pe lângă acestea, am mai pus la socoteală două cazuri sociale – o familie din Ciorteşti şi una de aici, din Iaşi.
Prin gestul minunat făcut de către doamna profesoară Camelia Gavrilă, director al Colegiului Naţional „Costache Negruzzi”, donaţia în valoare de 1.000 de lei a revenit şcolii şi grădiniţei Ciorteşti. S-au mai adaugat 50 de cărţi, 55 de jucării mărunte, 29 de jucării de pluş şi o parte dintre cele cumpărate de noi în dublu exemplar.
La Andrieşeni am pregătit pachet cu restul cumpărăturilor noastre (dublurile, dar şi exemplarele unicat), 29 jucării de pluş400 de cărţi – aproape toată donaţia primită de la Colegiul „Mihai Eminescu” şi de la elevii de la Colegiul Naţional.
Pungile cu haine le-am pus separat, pentru o familie cu patru copii din Ciorteşti (şi cu unul pe drum…). Am mai pus de-o parte, pentru micuţi, şase jucării de pluş şi rechizite (caiete, carioci, creioane, pixuri…). O plasă mică, cu câteva rechizite şi două jucării am păstrat şi pentru cazul din Iaşi. 

Daruri pentru şcoala şi grădiniţa din Ciorteşti
Daruri pentru familia din Ciorteşti
Daruri pentru şcoala şi grădiniţa din Andrieşeni

Acestea fiind spuse şi făcute, joi dimineaţa ticseam PUI-ul. Da, într-un Matiz am încăput Andrei, cu mine şi cu Iustinian – colegul şi ajutorul nostru pentru pozat, filmat şi cărat 🙂 – plus toate bagajele necesare pentru Ciorteşti. Eu am condus, băieţii au ţinut jucării şi haine în braţe, am ieşit din oraş pe la Bucium şi aşa am mers vreo 40 de kilometri.
La Şcoala Ciorteşti ne-au întâmpinat copiii şi domnul director Dorel Popa. Am descărcat darurile, am vorbit, ne-am pozat, ne-am bucurat împreună şi am urmărit reacţiile copiilor: Avem glob pământesc!, Uite, o minge!, Ce de cadouri!…

Am mers, apoi, spre familia Scutaru. Tatăl era plecat, doi băieţi erau la şcoală, doi copii mai mici stăteau cu mama lor, însărcinată în luna a şaptea şi cu probleme mari în a se deplasa (şi-a luxat şoldul acum vreo lună…). În casă nu era făcut focul. Camerele erau mici tare, iar băieţeii stăteau în mijlocul patului, unul în tricou, celălalt fără şosete… Le tremura barba, de frig şi de emoţie, deopotrivă. A fost un moment în care am simţit că m-am desprins de lumea mea de vis şi am căzut, de-a dreptul… într-o realitate cruntă, pe care nu ne-o putem imagina din dreptul calculatorului, din casele noastre mai mult decât decente, din necazurile de care ne plângem mereu.

Ne-am întors în Iaşi, apoi, pentru a lua restul de cadouri care ne aşteptau acasă şi pentru a pleca în celălalt capăt de judeţ, spre Andrieşeni. Am mers pe drum bun vreo 40 de kilometri, până după Bivolari. Apoi, am văzut săgeata mult aşteptată, care indica să facem stânga şi încă 11 kilometri până la destinaţie. Au fost 11 kilometri de infinit… prin câmp… cu gândul mereu că, peste deal, sau după următoarea curbă ne aşteaptă şcoala. Nici gând… drumul şi câmpul parcă nu se mai terminau. Am avut noroc de vreme bună… pentru că nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost cu ploaie sau zăpadă.

Am ajuns, în final, într-un capăt de lume. Era spre ora 13, iar copiii, doamna directoare Silvia Pruteanu, domnii primar şi viceprimar ne aşteptau. Inclusiv micuţii de la grădiniţă, care terminaseră de la 12, ne-au întâmpinat cântând: Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae noi te aşteptâm cu drag/ Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae, cu cizmuliţele în prag! Au fost momente magice! Copiii ne sorbeau din priviri, iar jucăriile i-au fascinat!

N-am plimbat, apoi, prin clase şi am lăsat, peste tot, daruri şi zâmbet.

Aoleu, câtă treabă o să avem!, a exclamat Georgiana, când a auzit despre numărul mare de cărţi pe care l-am adus! Va fi o treabă frumoasă, pentru că elevilor de la Andrieşeni le place să citească! Nu doar cărţile, ci şi atlasele, revistele de limbi străine, hărţile, mingile i-au bucurat pe copii!
Noi ne-am bucurat când, după şcoală, am făcut o vizită şi la Centrul de zi din Andrieşeni. Un loc de salvare pentru 27 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 16 ani, care au asigurate o masă caldă, ajutor la teme şi la înţelegerea lecţiilor, o copilărie mai… normală decât în mijlocul familiilor din care provin. Centrul e un soi de after school – plătit din banii Consiliului Local şi din banii (nevăzuţi, de multe ori) de la Consiliul Judeţean.

Ziua de ieri a fost plină. Am oferit Globuri cu suflet şi am primit braţe deschise şi suflete calde! Sunt obosită. Şi fericită! Finalul nu-i aici. Mai avem de rezolvat o problemă pentru o familie din Iaşi, cu doi copii. Voi povesti despre caz şi necaz… în zilele ce vor urma. Pe lângă asta, avem de completat pagina cu toate donaţiile primite, cu toate cheltuielile făcute, cu bonuri şi dovezi, cu procese verbale…
Pagina de mulţumiri nu o vom putea încheia în veci! Pentru că un mulţumesc e prea puţin pentru cei ce ne-au sărit în ajutor! Pentru că toţi cei care au dăruit Globuri cu suflet, vor fi veşnic pomeniţi de noi, de copiii din Ciorteşti şi Andrieşeni,… de către Moş Nicolae!

[Pozele sunt realizate, în marea lor majoritate, de către Iustinian Popa.]

Update: O zi sintetizată în trei minute :).

S-ar putea să-ţi placă şi...

10 comentarii

  1. Frumos, Anda! Nici nu putea fi altfel cu tine in ecchipa maestrilor de ceremonii! Initial am vrut sa scriu „Felicitari”, dar suna a cliseu asa ca am sa te intreb pe cand o alta campanie? Doamne, cat de frumos radeau copiii si cat de multa bucurie aveau in ochi!

    1. Mulţumesc! Pe când o nouă campanie? În curând… sper! M-a cam prins dorinţa de a oferi un zâmbet celor din jur! Sper să am puterea de a-mi pune visele în realitate!

  2. sunt directorul Scolii Ciortesti.Confirm veridicitatea infaptuirii lucrurilor deosebite realizate de aceasta echipa.
    multumim din suflet!
    ” Sa daruiesti suflet celor ce traiesc fara el..
    Sa trezesti fiorul frumusetii in oamenii a caror viata e urata si dezgustatoare..
    Sa versi lacrimi pentru dureri ce nu sunt ale tale.. „

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *