Pietre de temelie la viaţa de student (Bobocisme)

La fel ca şi în cazul lui 15 septembrie, gândul la 1 octombrie îmi produce un amalgam de sentimente. Am trăit multe bune şi multe mai puţin bune. Am acumulat ceva experienţă, am învăţat, m-am distrat, am muncit, am alergat de colo-colo, mi-am facut prieteni şi oameni dragi pe viaţă, am cunoscut lumea, am primit şuturi, m-am împiedicat, am căzut, m-am ridicat… Poate că, dacă ar fi să mă întorc în vremea studenţiei, aş mai modifica pe ici, pe colo. Nu neapărat pentru că aş regreta ceva, ci pentru că n-aş putea să nu profit de şansa de a avea din nou anii tinereţii şi mintea mea de-acum :).

Pe vremea mea nu-ţi spunea nimeni vreun secret. Ca boboc, trebuia să descoperi totul, să înveţi din greşeli, să dai cu capul. Am avut colegi care s-au lovit rău tare, dar care şi-au revenit frumos. Am avut colegi cărora le-a plăcut să rămână jos, să profite c-au scăpat de acasă şi să se mulţumească în coada listei, posesori, într-un final, ai unei diplome nemeritate de… om mare.

Astăzi, situaţia se schimbă un pic. Bobocii primesc ajutor, învaţă să comunice, să pună întrebări, să aştepte explicaţii, să primească din experienţa altora. Mădălina mi-a dat o leapşă prin care sunt îndemnată să-i pun în temă pe boboci cu tot ceea ce ne-ar fi plăcut mie şi colegilor mei să ştim, atunci când eram ca ei. Şi încep aşa: BOBOCULE!

* Eu nu dau sfaturi. Îţi prezint doar nişte idei. Că le vei avea în vedere, atunci când va fi cazul, ţine de tine! M-aş bucura totuşi ca, în momente cheie, să-ţi aminteşti unele vorbe de aici, să pui în balanţă lucrurile şi să fii stăpân pe tine în clipa alegerii. Pentru că DA, eşti major, vaccinat, student – şi alegerea îţi aparţine.

* Ok… totuşi, faptul că eşti student – adică, un pui de intelectual, viitor om mare, cu aspiraţii şi mai mari, nu-ţi dă dreptul să-i priveşti pe alţii de sus. Nici pe femeia de serviciu, nici pe portar, nici pe tanti de la covrigi, nici pe omul de pe stradă. Ţine minte că oamenii deştepţi au capacitatea de a se adapta oricărei conversaţii, de a respecta pe toţi, de a nu fi înfumuraţi, ci chiar drăguţi. În plus, a te purta frumos cu lumea simplă – de la facultate, din cămin, de la cantină… – îţi va aduce mari avantaje şi câţiva amici pe care te poţi bizui la nevoie.

* Frumos trebuie să te porţi şi cu secretarele – o parte dintre ele (re)cunoscute pentru sictirul lor. Cu  un ton ridicat şi cu o încruntătură nu vei reuşi decât să produci şi mai mult sictir. Poartă-te decent, încadrează-te în programul de lucru afişat pe uşă, zâmbeşte, încearcă să fii scurt şi la obiect. În plus, fereşte-te de generalizări. În acest caz, nu băga toate secretarele în aceeaşi oală. Da, am întâlnit şi secretare de treabă! 🙂

* Cunoaşte-ţi colegii şi lasă-i să te cunoască. Nu-i judeca după o primă impresie. Comunică! Fă-ţi prieteni!

* Nu-ţi fie teamă de profesori. Contrar aşteptărilor, ei nu muşcă. Nu asculta toate legendele şi nu-i urî înainte de a-i îndrăgi.

* Dacă tot eşti student, înseamă că ai trecut prin nişte examene în viaţa asta şi că, măcar în teorie, stăpâneşti cum trebuie limba română. Dacă în practică nu e aşa, rezolvă totul în regim de urgenţă! E musai să ştii să foloseşti corect o cratimă, un i sau mai mulţi…

* Încearcă să nu treci prin facultate ca Vodă prin lobodă. Fă-te remarcat, pune-ţi mintea la treabă, foloseşte-ţi imaginaţia şi creativitatea. Nu învăţa pe de rost fără să înţelegi, nu reda pagini întregi ca pe o poezie pe care mâine nu ţi-o vei mai aminti. Conspectează, colorează, fă-ţi mape mentale, lipeşte scheme pe pereţi, înregistrează-ţi unele cursuri şi ascultă-le în timp ce te plimbi sau alergi. Deşi mulţi îşi promit şi puţini reuşesc să pună în practică, încearcă să nu înveţi doar în sesiune. E spre binele tău. Bine la care vei tânji în sesiune…

* Suntem campioni la furt şi n-o recunoaştem. Majoritatea dintre noi am furat măcar o dată. Şi, cine zice că nu, mai e şi mincinos. Da, pentru că a copia = a fura. Trebuie să învăţăm şi tu, şi eu şi toţi să primim atât cât merităm. Să ne mulţumim cu cât ne ţine capul. O notă mare te ajută, dar luată pe nedrept nu-ţi va folosi pentru mult timp. În plus, cu noile sisteme de supraveghere, dorinţa de a copia te poate transforma într-un… fost aspirant la postul de student. Exmatriculare – poate aşa sună mai clar.

* Nu te avânta în găsirea unui job perfect şi mai ales, în găsirea unui job full time. Studenţia este, culmea!, pentru a merge la facultate, nu la serviciu. Trebuie să reuşeşti, într-un procent cât mai mare, să ajungi la seminarii, laboroatoare, dar şi la cursuri. Acum ai şansa de a învăţa, de a experimenta, de a greşi fără să ţi se ia capul. E adevărat că practica adevărată se face la un loc de muncă, dar e mai indicat să ai, totuşi, o bază.

* Implică-te în acţiuni de voluntariat, înscrie-te în liga studenţilor, încearcă să fii activ.

* Să ajungem şi la un subiect mai săltăreţ. Ai grijă mare, să nu uiţi ideea asta. Distrează-te! 🙂 Că-i o petrecere în cămin, că-i o ieşire în parc, la terasă, în club…, simte-te bine! Dezmorţeşte-te! Facultatea nu înseamnă doar învăţat şi muncă. Dar, nu înseamnă nici petreceri peste petreceri. În toate e bine să se menţină un echilibru. Distrează-te! Totuşi, te rog eu, încearcă să-ţi aminteşti a doua zi firul acţiunii. Poţi fi amuzant în postura de beat-mort – pentru alţii, căci tu nu vei mai şti de tine… Încearcă să nu ai curiozităţi care să te rănească pe tine sau pe cei dragi ai tai. Lasă de-o parte etnobotanice, droguri ori gânduri sinucigaşe. N-ai fi deloc funny. Revenind la esenţă: distrează-te! Bucură-te, zâmbeşte, iubeşte! Protejează-te! (Da, fix la aia mă gândesc!). Ai minte şi ai suflet – foloseşte-le!

* Dacă eşti din alt oraş, încearacă să nu-ţi uiţi familia. Întoarce-te mereu acasă cu drag. Nu uita să-ţi suni constant părinţii. Bucură-te şi  mulţumeşte-le pentru pachetele pe care le primeşti şi pentru tot efortul lor. Menţine legătura cu fraţii şi cu prietenii rămaşi acasă. Dacă eşti deja acasă şi în perioada studenţiei, nu te simţi încorsetat. Bucură-te de camera ta şi de confortul dat de lipsa grijilor care ţin de gătit, cumpărături, spălat… Desprinde-te uşor şi natural de sub aripa părinţilor, demonstrându-le că pot avea încredere în tine şi că meriţi să fii tratat ca un om mare.

* Perioada studenţiei ar trebui să fie şi perioada lecturii. Mă refer atât la cea de specialitate, cât şi la aceea de plăcere. Fă-ţi timp! Mai încolo, timpul îţi va fi un inamic!

* Apropos de timp. Profită de fiecare clipă! Timpul trece foarte repede… şi în curând vei ajunge doar să povesteşti despre anii studenţiei. Fă-i să treacă frumos şi să-ţi aminteşti de ei cu plăcere!

Hai, succes!