O bunica si-un bunel

Aceasta fotografie, vazuta pe blogul Gianinei Munteanu, mi-a trezit un amalgam de sentimente si de amintiri.

bunici_in_Copou

Am povestit, mai demult, ca n-am prea avut parte de bunici. Poate ca acest lucru, sau poate ca, pur si simplu, firea mea, m-au facut sa ador bunicii! Sa-mi fie, cu mici exceptii, foarte dragi!

Apoi, cand am mai crecut, am inceput sa le privesc viata si din alte unghiuri. Iar imaginea a doi batranei, mergand agale, brat la brat prin parc, a devenit, pentru mine, o icoana! Mi se pare nemaipomenit sa apuci sa traiesti o viata in doi, pana la adanci batraneti!
Mai mult decat atingerea unor varste respectabile, ma impresioneaza puterea a doi oameni de a trece peste atatea obstacole si de a ramane mereu impreuna.
Anii lor de casnicie depasesc cu mult anii mei si-ai tai de viata si chiar numarul anilor traiti de unii dintre bunicii nostri!

Daca tot am inceput sa scot de la naftalina reportaje din alte vremuri, astazi e momentul pentru O bunica si-un bunel. Un material realizat pentru Radio Iasi, in cadrul rubricii Spectacolul strazii.
Din pacate, una dintre putinele amintiri pastrate in arhiva personala, in sase ani de radio.

Dar, ce sunt sase ani? Aflati cum se vede viata, dupa 65 de ani de casnicie. Si spuneti-mi, care sunt sansele/ dorintele noastre de a ajunge la astfel de performante!?

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Fantastic! Cu vreo 20 de ani in urma, scrisesem o povestioara pe aceasta tema. Era la rugamintea unui pusti de cl.a VII-a care trebuia sa faca tema la romana.
    La vreo doua zile pustiul vine bucuros si ma intreaba daca-i dau voie sa publice in revista scolii lucrarea. Ca a spus profesorul sa-si publice lucrarea.
    Pentru mine au fost doua bucurii:ca „talentul” literar era recunoscut si, mai mult, pustiul meu era baiat educat si de bun simt. Putea sa publice fara sa-mi ceara permisiunea, ca tot habar nu aveam de revista scolii lui, chiar daca era una de….elita. Ce sa spun, elita, ce copii buni vin de la scoli de cartier si ce oameni valorosi ajung in timp…..
    Scuze ca am cotcodacit atat de mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *