O bunică și-un bunel

Această fotografie, văzuta pe blogul Gianinei Munteanu, mi-a trezit un amalgam de sentimente și de amintiri.

bunici_in_Copou

Am povestit, mai demult, că n-am prea avut parte de bunici. Poate că acest lucru sau poate că, pur și simplu, firea mea, m-au făcut să ador bunicii! Să-mi fie, cu mici excepții, foarte dragi!

Apoi, când am mai crescut, am început să le privesc viața și din alte unghiuri. Iar imaginea a doi bătrânei mergând agale, braț la braț prin parc, a devenit, pentru mine, o icoană! Mi se pare nemaipomenit să apuci să trăiești o viață în doi, până la adânci bătrâneți!

Mai mult decât atingerea unor vârste respectabile, mă impresionează puterea a doi oameni de a trece peste atâtea obstacole și de a rămâne mereu împreună.

Anii lor de căsnicie depășesc cu mult anii mei și-ai tăi de viață și chiar numărul anilor trăiți de unii dintre bunicii noștri!

Dacă tot am început să scot de la naftalină reportaje din alte vremuri, astăzi e momentul pentru O bunică și-un bunel. Un material realizat pentru Radio Iași, în cadrul rubricii Spectacolul străzii.
Din păcate, una dintre puținele amintiri păstrate în arhiva personală în șase ani de radio.

Dar ce sunt șase ani? Aflați cum se vede viața după 65 de ani de căsnicie. Și spuneți-mi care sunt șansele/ dorințele noastre de a ajunge la astfel de performanțe!?

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Fantastic! Cu vreo 20 de ani in urma, scrisesem o povestioara pe aceasta tema. Era la rugamintea unui pusti de cl.a VII-a care trebuia sa faca tema la romana.
    La vreo doua zile pustiul vine bucuros si ma intreaba daca-i dau voie sa publice in revista scolii lucrarea. Ca a spus profesorul sa-si publice lucrarea.
    Pentru mine au fost doua bucurii:ca „talentul” literar era recunoscut si, mai mult, pustiul meu era baiat educat si de bun simt. Putea sa publice fara sa-mi ceara permisiunea, ca tot habar nu aveam de revista scolii lui, chiar daca era una de….elita. Ce sa spun, elita, ce copii buni vin de la scoli de cartier si ce oameni valorosi ajung in timp…..
    Scuze ca am cotcodacit atat de mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *