Limba romana tipa dupa ajutor
*****: pls dami add
vreau sa te intreb ceva
numai dak nai probleme ku oamenii care vb pe mess
anda_elena: poti sa ma intrebi si fara add
*****: ok
ce cls ejty?
ejty cumva in liceul marin preda?
anda_elena: sunt batrana – cauta-ti tu fetite de varsta ta
*****: mda kum spui u
kt de batrana?:))
15 ani?
Mai sus… fragment dintr-o discutie purtata cu un pustiulica, dupa numeroase refuzuri de a-l accepta in lista de messenger. Numele lui l-am transformat in stelute – nu de alta, dar nu am niciun interes sa-l fac vedeta. Si nu, nu mandria de a fi agatata de copii m-a provocat sa fac o postare speciala – ci groaza.
Groaza de a vedea cum limba romana se transforma de la generatie la generatie. Pe mine ma mustra constiinta ca nu scriu cu diacritice. Ca pe mess nu folosesc la inceput de propozitie litera mare si ca nu pun punct la sfarsit. Prescurtarile, alea firesti – sunt la ordinea zilei – vb, pt, tel, … la care se adauga si englezismele de toate zilele – pls, mess, ok, np… Nu sunt absurda. Ma mai si stramb la scris – dar cu cine imi permit – oameni care stiu ca scriu lojic dintr-un anume motiv si nu pentru ca n-as sti ca logic este varianta corecta.
Pot accepta o greseala de genul dami, nai – pe motiv de tastatura. Dar cand cratimele continua sa lipseasca – atunci asta devine o problema.
Dar nu pot accepta/ intelege/ promova o alta limba romana. Ejty????!!!! Ce e asta? Esti? Pe ce limba? In ce secol? Cu ce motiv? Prescurtare nu e sub nicio forma – raman tot patru litere. Ce sa caute j si y in esti???
Ku, kum??? Din nou – cu ce ma ajuta sa schimb c-ul normal cu un k?!
Kt? Vai… aici chiar s-a facut economie de o litera…!
In doar 11 randuri scurte – un… dialog… sa-i spunem – m-am cutremurat. Problema e ca acest copil nu reprezinta un caz particular. Problema e ca avem cu adevarat o problema! Fara sa mai tinem cont de faptul ca daca le-am da o foaie si un pix catorva care fac scoala azi s-ar putea sa ramanem si mai uimiti.
Nu stiu daca asta e neaparat o situatie de genul pe vremea mea, dar stiu ca imi doresc ca ai mei copii sa aiba o tara, o limba, o istorie… Sa poata citi o pagina dintr-o carte si sa inteleaga ce scrie acolo. Sa cunoasca reguli minime de scriere si de bun simt. Sper sa nu-mi doresc prea multe de la viata…
4 Comments
Stefana
Buna. Ai dreptate, limba romana este pe cale de disparitie…mai mult din cauza timpului petrecut in fata calculatorului, care, in ultimul timp, e menit sa ne distraga atentia de la lucrurile frumoase din viata noastra. Tinerii din ziua de azi au uitat ce inseamna sa mergi la o biblioteca si sa imprumute carti (pentru ca de cumparat nici nu se pune problema). Numai citind ar mai avea o sansa sa-si imbogateasca vocabularul, si asa inexistent… Deci, traind cu speranta ca mai avem o sansa la citit, te salut si iti doresc o saptamana frumoasa.
anda_elena
E adevarat ce spui.
Totusi, nu vreau sa dau vina doar pe faptul ca n-ar mai citi deloc. Sau, cel putin, cred ca mai sunt copii care mai si pun mana pe o carte (de joc).
Dand la o parte greselile gramaticale – carora nu le pot gasi scuza – celelalte (ejty, kum, …) pot fi cauzate si de "asa-i la moda". Ceea ce nu e o justificare neaparat, dar e alt aspect. Copilasii se regasesc prin scrisul asta de doi bani. Se iau unii dupa altii, se incurajeaza in prostii – cred ca ar fi in stare sa refaca si DEX-ul. Imaginatia nu le-ar lipsi…
Nick Gimigano
Daca ai fi acum la liceu ai scrie la fel. Daca Mircea Eliade ar fi acum la liceu ar scrie la fel. Insa dupa o varsta se revine la normal. Acum vor sa accentueze puternic faptul ca ei sunt adolescenti. Insa la alta varsta vor dori sa accentueze puternic maturizarea si vor folosi pana si diacritice daca va fi nevoie. E vorba de identitate nu de gramatica.
anda_elena
Poate ca asa e. Poate ca, totusi, exagerarea a devenit un stil de viata si parte din ei. Unii nu mai reusesc sa diferentieze intre bine si rau, normal si anormal. Dovada stau rezultatele dezastruoase de la bacalaureat… daca nu reusesti sa iei un 5 amarat la romana – e o problema! Si nu doar de cultura generala.