Luptă cu viaţa!
Am învăţat, în ultima perioadă, că fiecare ban contează. Că banul meu, singur, nu are nicio valoare. Dar, că banii noştri, ai fiecăruia în parte, puţini, puşi la un loc, pot face minuni. Minunea supremă nu înseamnă adunarea unei sume uriaşe – ci salvarea unei vieţi.
Am mai învăţat că, pericolul de-a descoperi că suferi de o boală pândeşte la orice colţ. Şi la orice vârstă. Oricât de sănătoşi părem astăzi, mâine putem primi o lovitură. E greu când există posibilitatea de a te ridica, dar pentru asta ai nevoie de sprijinul semenilor. E greu – pentru că sunt atâţia şi atâţia în stituaţia ta. Şi e greu, pentru că, cei din jur sunt, de multe ori, prea ocupaţi, prea săraci, prea grăbiţi ori… pur şi simplu şi-au pierdut bucuria de a mai crede în minuni. Privesc spre tine şi speră că te vor ajuta alţii… Şi se roagă ca ei să nu ajungă niciodată în situaţia ta…
Un tânăr spre care se priveşte astăzi este Andrei Burlică. Un absolvent exemplar al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iaşi, un student la început de drum – al Facultăţii de Informatică de la Universitatea „Al. I. Cuza”. Are 19 ani şi aplazie medulară în formă severă. Boala lui e caracterizată printr-o rarefiere a măduvei osoase, manifestată prin diminuarea numărului de globule roşii, de globule albe şi de plachete. Poate spera la o viaţă normală – dacă s-ar efectua, în Israel, un transplant de celule stem. Operaţia costă 250.000 euro. Iar părinţii sunt profesori…
Vând spaţiu pe blog pentru O VIAŢĂ – viaţa Alexandrei!
De curând, am vorbit despre visul meu. Acela de a demonstra că putem fi OAMENI – în fiecare zi. Tot recent am scris şi despre Alexandra – o fetiţă de 7 ani, din Dorohoi care, după ce-a intrat în clasa întâi a aflat că trebuie să abandoneze şcoala pentru a petrece timp mult şi dureros prin spitale, într-o luptă nedreaptă cu viaţa. Alexandra are leucemie acută mieloblastică.
Alexandra vrea să trăiască!
Oferă 2 euro pentru viaţa lui Bibi!
Nu am scris postare specială zilele astea, dar am făcut de câteva ori anunţul, prin intermediul reţelelor de socializare – trimiţând spre scrieri mai vechi, în care ţi-l prezentam pe Bibi.
Scriu astăzi, intenţionat, în ultima zi, de teamă ca unii să nu fi lăsat fapta bună pe mai târziu şi s-o fi uitat… Scriu astăzi, în ultima zi, pentru că nu e timpul pierdut! Acum, în acest moment, îi poţi oferi lui Bibi 2 euro şi o şansă la viaţă! Ia telefonul în mână, deblochează-l şi trimite măcar un SMS la numărul 848! Astăzi, 16 decembrie, este ultima zi în care mesajul la 848 înseamnă 2 euro pentru viaţa lui Bibi!
Bibi are un an şi jumătate. Este cu un strop mai mare decât Maria. Numai gândul că, în această loterie a vieţii, copilul meu ar fi putut fi grav bolnav – îmi inundă faţa de lacrimi. Şi, cum, inevitabil, în acest moment m-am gândit la asta… plâng. Plâng şi scriu şi te implor ca, de fiecare dată când poţi, să ajuţi copiii să trăiască! Nu trebuie să dai mult! Nu trebuie să-ţi fie ruşine să dai puţin! Pic cu pic, se poate aduna mai mult decât îţi poţi imagina!
Ca să poată trăi, Bibi are nevoie de 140.000 de euro… şi de un transplant de măduvă, într-un spital din Ierusalim. De la tine doreşte, în acest moment, 2 euro. Te lasă inima să spui nu?!
În direct (şi în reluare) la TeleM
Am făcut-o şi pe asta! Adică… pentru o oră, n-am mai pus eu întrebările, ci am oferit răspunsuri. N-am mai fost eu jurnalistul, ci persoana intervievată. N-am mai stat în spatele unei voci ori a unei semnături, ci am apărut, în toată splendoarea, pe sticlă :).
Am participat, alături de Andrei Dumbravă, la emisiunea Poveşti sub ochii tăi. La TeleM. Şi am vorbit, cum era firesc, despre campania Globuri cu suflet!
TeleM susţine Globuri cu suflet!
În seara aceasta, la ora 19, ne vedem la TeleM! Alături de prezentatoarea Loredana Iordache şi de Andrei Dumbravă, în cadrul emisiunii Poveşti sub ochii tăi, voi vorbi despre Globuri cu suflet!
Blogmeet – Globuri cu suflet
La sfârșitul săptămânii, o parte dintre bloggerii ieşeni s-au întâlnit şi au discutat despre Globuri cu suflet. Am fost şi eu, normal, pentru că am promis că mă voi implica activ în acţiunea aceasta. Şi am mai fost şi pentru că nu puteam rata prilejul de a mai ieşi din online şi de a mă (re)cunoaşte, offline, cu unii dintre colegii de trăncăneală blogosferică.