S-au strâns în Aripi de fluture
A venit momentul în care voi încerca să aduc mulțumiri și să fac, cumva, socotelile pentru tot ajutorul pe care l-ați dat fluturașului! Sunt fericită și, în același timp, mi-e greu și mi-e teamă că nu voi fi în stare să mă exprim așa cum trebuie pentru fiecare faptă frumoasă a voastră! Am emoții. Sper să nu uit pe nimeni și vă rog din suflet să mă trageți de mânecă, dacă nu vă regăsiți aici sau dacă mai este nevoie să completez ceva!
Mulțumirile vor fi, oricum, mult prea mărunte pentru tot ceea ce ați dăruit! Pentru că n-ați dat doar un ban – ci ați oferit speranță, credință, lacrimi de bucurie! Faptul că lumea-i bună – dar atât de bună! – a fost o descoperire șoc pentru familia fluturașului, care se obișnuise să locuiască în umbră și doar în ținta unor priviri încruntate!
Aripi întinse spre fluturaș
În principiu, campania pentru fluturaș este aproape încheiată. 28 mai spusesem că este ultima zi în care se mai primesc bănuți și 1 iunie – ziua în care ar fi trebuit să-i duc acasă darurile Alexandrei-Denisa. Însă, pentru că totul a mers infinit mai bine decât mă așteptam, e nevoie de ceva timp în plus! De timp în care să finalizez comenzile și cumpărăturile și să reușesc să fac o postare în care să amintesc despre tot ajutorul primit, fără să risc să omit pe cineva.
Aripi de fluture
Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a lipit de suflet!
Fiecare copil merită să conteze!
Îmi plăcea să mă arunc în braţele mamei, pentru a-i spune, de mii de ori, cât de mult o iubesc! Îmi placea să fug din braţele ei, pentru a descoperi lumea.
Cădeam şi mă ridicam, plângeam şi râdeam. Îmi consideram zgăncile ca fiind răni de război şi mă simţeam mândră de ele, ca de nişte averi, mărturii ale aventurilor mele. Atât de mare şi de minunată mi se părea lumea! Atât de fericită eram! Atât de puţin durau lacrimile şi durerile mele cele mai mari… – încât nu mi-aş fi putut imagina vreodată că alţi copii pot să trăiască suferinţa…Drama copilului-fluture
Acesta este reportajul despre care spuneam. Luni, demarăm campania. Dacă aveţi idei prin care putem să o ajutăm pe Alexandra-Denisa, nu ezitaţi să mă contactaţi!
Erau o familie fericită şi, în sfârşit, împlinită. După zece ani de la căsătorie, reuşiseră – cu sacrificii uriaşe – să aibă casa lor. O casă, un copil şi, în curând, încă unul. Deşi ratele la bănci erau mari, ele nu umbreau liniştea şi dragostea din sufletele lor. Din nefericire, clipa în care a venit pe lume a doua fetiţă a adus cu sine şi o cruce mult prea greu de îndurat. Când i s-a făcut aspiraţie, bebeluşului i s-a luat pielea de pe buze. Apoi, i-au apărut pete pe corp, care se umpleau cu lichid. La întâlnirea cu părinţii, la două ore de la naştere, copila era plină de bandaje. De pansamente pe care, dacă le desprindeai, rupeai, în acelaşi timp, bucăţi mari din piele. „Rănile s-au suprainfectat şi a început să-i curgă puroi din gură. Am trăit momente de coşmar, pentru că nu ştiam ce e de făcut. Nimeni nu ştia ce e de făcut…”, îşi aminteşte Daniela Bibirig, o mamă specială. Micuţa a fost transportată de urgenţă la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”. Acolo şi-a petrecut primele săptămâni din viaţă, acolo se întoarce, lună de lună, pentru tratament.
O mamă are nevoie de ajutor!
De curând, am primit un mesaj de la un copil. Un mesaj scurt şi trist… O rugăminte şi o rugăciune. Pentru mama lui!
Se apropie 8 martie, iar acest copil ar vrea să-i redea vederea şi sănătatea mamei sale. Nu o poate face singur… de aceea ne cere nouă ajutorul! Pentru că pasul spre vindecare este pe jumătate făcut, dar şi piedica există. Financiară, bineînţeles! Operaţia este planificată deja, în Germania, pentru luna iulie a acestui an… dar, banii… 35.000 de euro costă doar intevenţia chirurgucală, dar mai este nevoie şi de plata transportului, a şederii în spital, plus perioada de recuperare…
Un pas pentru Alexandru
În momentul în care am organizat campania Globuri cu suflet, copiii de la Colegiul Naţional şi doamna profesoară Camelia Chihăroi ne-au sărit în ajutor. Necondiţionat! Şi fericiţi că pot ajuta!
Astăzi, sunt ei cei care organizează o campanie! Sunt ei cei care se zbat ca viitorul colegului lor, Alexandru Agape, să nu-şi piardă strălucirea. Nu pot decât să le fiu aproape, să-mi unesc rugăciunea cu a lor şi să vă povestesc şi vouă despre Alexandru. Pentru că, doar împreună, putem reuşi să-l ajutăm pe acest tânăr să păşească frumos în viaţă, sănătos, cu/ pe ambele picioare!
Alexandru este elev în clasa a XI-a. Are vise, dorinţe, planuri. Are şi o tumoră malignă la nivelul genunchiului… Iar vindecarea înseamnă, pe lângă un tratament dur şi operaţii – o sumă pe care ţi-e şi frică să o pronunţi: 100.000 de euro!