Marea îngrădire
Îmi place să mă păcălesc cu ideea de libertate. Îmi place să fiu liberă! În gândire, în vorbire, în exprimarea sentimentelor… în orice! Şi să execut comenzi… ori să mă supun regulilor – având impresia că fac asta pentru că aşa e firesc, pentru că sunt educată, pentru că ar fi urât să procedez altfel.
Când mi se pun piedici, doar ca să mi se arate că nu-s liberă, ci extra limitată în timp şi spaţiu, mă crispez. Când mi se pun garduri – la propriu! – doar ca să mi se amintească de faptul că iarba nu-i a mea, ci a urmaşilor, urmaşilor mei, mă înfurii! Înţeleg că un gard înseamnă delimitarea unui spaţiu privat, dar nu înţeleg ce caută gardurile într-un parc!
17. Luna – continentul sufletului meu
Tot timpul, când mă întâlnesc cu profa de istorie din generală, îmi amintesc de ceea ce ne prevestea pe atunci: Când eu o să fiu oale şi ulcele, voi o să vă petreceţi week-end-ul pe Lună!
La stilul în care au avansat ştiinţa şi toate cercetările, doamna profesoară s-a înşelat un pic. Cu siguranţă, va beneficia şi dumneaei, încă vie, de o excursie pe singurul satelit natural al Pământului. Eu am fost deja acolo!
Nu respir doar rautate, ci si dreptate: treburi de mantuiala in Iasi
Zice lumea ca-s nebuna… Ca-s perfectionista, visatoare, critica. Ba, chiar, sub protectia si sub curajul anonimatului, unii ma fac penibila.
Sapte pietre e un blog cu de toate. De toate bune si de toate rele. Daca scot in evidenta niste greseli si niste mizerii – sunt impertinenta, din punctul de vedere al celor patati. Aceiasi patati aplauda, mai apoi, atunci cand nu ei, ci inamicii lor, fac subiectul discutiei. Eu nu am inamici. Nici prieteni. Nu judec. Dar, observ. Sa fie un defect faptul ca nu-mi pastrez observatiile pentru mine, ci le impart cu voi?…
Nu scriu doar de dragul de-a scrie si nu uit niciodata ce-am scris. De aceea, ma intorc, uneori la subiectele care au creat valva – sau furturi intr-un pahar cu apa, mai bine spus – ca sa vad care mai e realitatea. Dupa atata introducere – astazi m-am decis sa va prezint doua realitati. Pornind de la doua postari despre si din Iasi: Lanturi pentru Alexandru cel Bun si Noua colectie de banci – marca Parcul Copou.
Lanturi pentru Alexandru cel Bun
Pasul 1: Luni intregi, in Piata Voievozilor, spatiul verde din fata Cinematografului Dacia a fost imprejmuit, cu gandul la o fantana arteziana. Gandul a fost… razgandit din diferite motive.
Pasul 2: In fata a ceea ce trebuia sa fie o fantana arteziana a rasarit o statuie a domnitorului Alexandru cel Bun (o idee ok, avand in vedere ca ne aflam in cartierul cu acelasi nume).
Reactia imediata:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
