• Explicaţiuni,  Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Nu respir doar rautate, ci si dreptate: treburi de mantuiala in Iasi

    Zice lumea ca-s nebuna… Ca-s perfectionista, visatoare, critica. Ba, chiar, sub protectia si sub curajul anonimatului, unii ma fac penibila.

    Sapte pietre e un blog cu de toate. De toate bune si de toate rele. Daca scot in evidenta niste greseli si niste mizerii – sunt impertinenta, din punctul de vedere al celor patati. Aceiasi patati aplauda, mai apoi, atunci cand nu ei, ci inamicii lor, fac subiectul discutiei. Eu nu am inamici. Nici prieteni. Nu judec. Dar, observ. Sa fie un defect faptul ca nu-mi pastrez observatiile pentru mine, ci le impart cu voi?…

    Nu scriu doar de dragul de-a scrie si nu uit niciodata ce-am scris. De aceea, ma intorc, uneori la subiectele care au creat valva – sau furturi intr-un pahar cu apa, mai bine spus – ca sa vad care mai e realitatea. Dupa atata introducere – astazi m-am decis sa va prezint doua realitati. Pornind de la doua postari despre si din Iasi: Lanturi pentru Alexandru cel Bun si Noua colectie de banci – marca Parcul Copou.

  • Hopa tropa prin oraş,  Vorbe de duh

    Noua colectie de banci – marca Parcul Copou

    Tot ieri, am ajuns si in Parcul Copou. Acolo, ne-au intampinat multe banci noi (sau putin mai vechi, nu stiu exact cand au fost montate), care au cadru din fier. Presupun ca vor fi acoperite cu panza sau cu plante agatatoare, pentru a deveni umbrare.
    Pana una alta, incomplet fiind peisajul, e asa… o senzatie ciudata. Scheletii aia metalici, goi, nu par deloc prietenosi. Sexi, nici atat. Te duc cu gandul la o statie de autobuz. Dar, nu vreau sa fiu rea. Chiar deloc! La vara, sigur vor arata bine. Si vom gasi mai usor umbra, atunci cand vom dori sa ne odihnim pe o banca.

    Nu prea am inteles rostul folosirii a atat de mult metal pentru acest model de banca…

    Desi au fata de cosuri de gunoi, sper din suflet sa ma insel si, aceste chestiuni aflate de-o parte si de alta a bancii sa fie… de exemplu, suporturi pentru flori! O banca de doua, maxim trei persoane, incadrata de doua cosuri de gunoi?! Imi si imaginez o pereche de indragostiti, stand cu mizeria si mirosul la nas… soptindu-si cuvinte de amor!
    Eii, nu, nu sunt contra cosurilor de gunoi! Dar parca e mai normal sa ma ridic de pe banca, sa ma deplasez doi metri si sa arunc ceva, decat doar sa intind mana si, din greseala, sa intru si eu in cos. Fara grija, nesimtitii nu vor fi impresionati de confort si, daca le va fi sa arunce pe jos, tot asa vor face si daca ar avea agatat de urechi un tomberon!