Ai curaj? Împrietenește-te cu oglinda ta!
Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.
Să vezi tot ce nu-ți place la exterior
– dar mai ales la interior.
Ai nevoie de timp să te împrietenești cu tine.
Să știi cât ești de imperfect
– și, cu toate astea, să îți rămâi alături.
Cel mai ușor e să fugi de tine, să fugi departe,
Să îți ocupi mintea cu gânduri
– și apoi să crezi că tu, de fapt, nu exiști.
Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.
Să vezi toate rănile cum supurează
– și să-ți dai voie să ștergi lacrimile.
Ai nevoie să îți oferi timp care să te vindece.
Să înțelegi că greșelile sunt scuzabile
– câtă vreme le deslușești lecția.
Cel mai ușor este să fugi. Dar azi alege altfel.
Alege curajul, timpul și gândul că meriți binele
– și permite-ți să te odihnești în voia lui Dumnezeu.
Hai să evadăm din capcana lui EU!
Cred că am început să facem prea multe cursuri centrate pe eu, eu, eu. Cred că cerem prea mult ca eu, eu, eu să pot ține frâiele. Cred că avem prea multă convingere că un exercițiu de respirație poate face minunea ca eu, eu, eu să fiu bine! Fără a înțelege că nicio respirație nu sunt capabilă s-o am de la mine putere! Fără a înțelege că revolta mea/ a noastră de a întoarce spatele lui Dumnezeu și de a-L considera învechit, o practică a bunicilor „barbari” și neșcoliți tot mie/ nouă ne rănește sufletele. Hai să evadăm din capcana lui EU!
Câtă vreme vom ridica la rang de artă meditația, dar rugăciunea e motiv de râs… Câtă vreme vom ține tot felul de diete, dar postul va fi învechit…
Mesaje motivaționale… toxice? Stop!
Există adepți ai unor mesaje motivaționale… de te doare mintea! Mesaje motivaționale din alea…: sunt atât de bun, încât nimeni nu mă suportă! Fac atât de mult bine omenirii, dar toți mă trădează/ mă dezamăgesc/ mă părăsesc/ mă înjunghie pe la spate! Eu iubesc – dar iubirea mea nu e apreciată! Eu totul fac – dar nimeni nu mă laudă/ nu mă răsplătește/ nu mă observă! Pentru că eu sunt atât de minunat, sunt condamnat la suferință! Eu, Eu, Eu, Eu!!!
Zău?! Zilele trecute îmi sărea cineva în cap, când ofeream o rețetă cu… șapte pași pentru nefericire. Eram motivațional-aberantă, da!, dar foloseam un titlu cinstit. Căci stima de sine nerealistă,
Meriți mai mult? Dovedește!
De ce îți spui: „merit mai mult” – dar te mulțumești cu atât de puțin?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă să te scoată unul la plimbare cu mașină scumpă și să-ți ofere cardurile lui?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă mai multe aprecieri la o poză în care-ți ții teatral capul pe spate, buzele țuguiate, privirea goală?…
De ce nu crezi că meriți mai mult atunci când te simți sfârșită?
Suntem supereroi pentru copiii noștri? Cum îi creștem frumos și cum le gestionăm emoțiile?
În momentul în care ne creștem copiii ca pe niște prinți și ca pe niște prințese, îi pregătim să fie nefericiți. Căci noi nu putem să-i protejăm de viață – însă îi putem pregăti pentru ea. Așa și-a început discursul psihoterapeutul Anda Păcurar, la întâlnirea oamenilor faini de la Junior Chamber International Iași, „Cum să devii supererou pentru copilul tău”.
În cadrul prezentării sale, care a avut tema „Cum să crești un copil independent și cu siguranță de sine”,
Stima de sine miroase bine!
Dincolo de iubirea pe care o oferim copiilor, a-i crește e o știință! Acesta a fost motto-ul serii în cadrul atelierului Ai copil. Învață să fii părinte! Urania Cremene, expert în Parenting, ne-a fascinat și ne-a uimit, deopotrivă. Ne-a învățat și ne-a întărit încrederea în noi și în ceea ce putem face pentru copiii noștri, spre a-i pregăti pentru viață. Am descoperit că sunt o mulțime de aparent nimicuri pe care le fac deja bine sau, din contra, pe care ar cam trebui să încerc să le schimb – dacă vreau ca Maria să fie, de la zi la zi, mai fericită, mai completă, mai pregătită pentru a deveni un adult în lumea cea mare.
Şi românii altfel au talent
Îmi plac, mereu, momentele în care talentul bate… faţa! Îmi place să descopăr oameni care, prin talentul lor, reuşesc să zdobească bariere. Îmi plac surprizele frumoase, în aceeaşi măsură în care îmi displac rânjetele mizerabile şi aroganţa.
E un fel de vorbă nescrisă, dar cunoscută. Dacă eşti urât, ciudat, altfel – eşti considerat, automat, şi prost, măscărici, patetic. Văzându-i pe frumoşi, pe buni şi pe deştepţi cum privesc de sus, cu greaţă maximă, uneori mi se face milă. Şi frică. Îmi imaginez cum omul, pus singur pe scenă, împotriva curentului, va fi făcut terci. Huiduieli, vorbe aruncate aiurea, privire cu juma’ de ochi… dispreţ – toate armele sunt pregătite! De fapt, unele dintre ele sunt şi folosite, cât de mult se poate, chiar înainte de a se da startul!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
