Românii au talent la… avort
Fac parte dintre oamenii ăia care cred că orice copil are dreptul la viață. Fac parte dintre oamenii ăia care vorbesc despre copil nu din momentul nașterii, ci din momentul conceperii lui. Da, cred că sămânța aceea e viață! Logic, prefer varianta fericită, în care vorbim despre o sămânță de iubire. În care el și ea, familie sau nu, își asumă dragostea și pasul.
Există însă și nefericirile, neiubirile, neasumările, certurile, trădările, părăsirile, sărăciile, bolile… și-o groază de alte motive care pot să îmbie la retragerea din jocul abia început. Soluția pare simplă. Avort. Pare comod, fără bătăi de cap, fără alte vinovății sau remușcări. Și-apoi, doar suntem stăpânii corpului nostru. Așa cum ducem gunoiul din casă, așa putem face și-n noi curățenie… în râuri de sânge.
În realitate, există o vorbă mai mult decât dură: un avort nu te face neînsărcinată, ci doar mama unui copil mort.Din păcate, în moarte suntem experți. Din păcate, cei mai mulți români au murit încă de dinainte de a se naște…
Românii au talentul trucat?!
Am scris suficient, de-a lungul celor două ediţii de Românii au talent. Şi consideram că nu mai este nevoie. Astăzi, la atâtea zile după marea finală, scriu din nou. Ce mă (mai) determină să bat în tastatură? Nebunia unora, care se isterizează doar de dragul de a fi Gică contra.
Cred că în finală au ajuns, în proporţie de 80 la sută, oameni care meritau. Cred că primii trei erau hărăziţi să fie pe podium. Cred că talentul lor nu are legătură cu ceea ce fac ei în timpul liber și, dacă ar fi să judecăm după orice, la fiecare dintre noi s-ar găsi o bârnă în ochi.
Şi românii altfel au talent
Îmi plac, mereu, momentele în care talentul bate… faţa! Îmi place să descopăr oameni care, prin talentul lor, reuşesc să zdobească bariere. Îmi plac surprizele frumoase, în aceeaşi măsură în care îmi displac rânjetele mizerabile şi aroganţa.
E un fel de vorbă nescrisă, dar cunoscută. Dacă eşti urât, ciudat, altfel – eşti considerat, automat, şi prost, măscărici, patetic. Văzându-i pe frumoşi, pe buni şi pe deştepţi cum privesc de sus, cu greaţă maximă, uneori mi se face milă. Şi frică. Îmi imaginez cum omul, pus singur pe scenă, împotriva curentului, va fi făcut terci. Huiduieli, vorbe aruncate aiurea, privire cu juma’ de ochi… dispreţ – toate armele sunt pregătite! De fapt, unele dintre ele sunt şi folosite, cât de mult se poate, chiar înainte de a se da startul!
Românii cu talent au bun-simţ
La concluzia asta am ajuns, din nou, aseară, după ce-am urmărit secvenţe din primul episod al celei de-a doua ediţii Românii au talent.
În principiu, oamenii deştepţi şi muncitori sunt şi simpatici, emotivi, dezgheţaţi la minte. Oamenii fără talent, dar încrezători în forţele proprii – sunt doar… şmecheri. Şi, din păcate, destul de nebuni. Aroganţi… şi uimiţi, mai apoi, de reacţia juriului.
Romanii au talent – marea finala in ritm de hip-hop
In seara asta – in dimineata asta, mai corect – s-a incheiat prima editie din Romanii au talent. Daca, pe parcursul preselectiilor si chiar a semifinalelor au fost momente de ras si de plans, de soc si uimire, de groza si extaz, de data aceasta a fost spectacol – in adevaratul sens al cuvantului. Toti concurentii s-au descurcat de la foarte bine spre excelent.
Totusi, finalul a fost destul de surprinzator. Momentul aflarii numelui castigatorului a fost intampinat cu aplauze, cu bucurie, dar si cu un dram de dezamagire.
Pe podium s-au clasat Valentin Dinu, Narcis Iustin Ianau si Adrian Tutu.
Romanii au talent – in a-si face publica nebunia
Romanii au talent – in a rade unul de altul, spuneam dupa prima editie. Imi mentin ideea. Dar nu incetez sa ma minunez. Si sa-mi pun intrebari. Ce-i face pe unii dintre cei care se prezinta la competitie sa ajunga acolo? Talentul? Intr-un fel. Pentru ca, desi multi sunt varza, in mintea lor, ei se cred talentati. In acest caz, stima de sine e ridicata la valori uriase, fara motiv. De aici si reactiile iesite din comun ale unora, de uimire sau/ si revolta, atunci cand raspunsul este nu.
Romanii au talent – in a rade unul de altul
Aseara nu am avut timp de Romanii au talent. Am vazut doar secvente. Si nu am vrut sa scriu doar asa, de chestie.
Azi, m-am uitat la reluare. N-o sa comentez nimic despre formatul emisiunii, despre imitatie, juriu, scene. Voi vorbi doar despre oameni.Incep sa cred ca simtul ridicolului s-a pierdut. De tot.
In alte vremuri, oamenii se adunau pentru a privi lupte pe viata si pe moarte. Aplaudau sangele si groaza, animalele fioroase care mancau sclavi s.a. Astazi, ei se aduna la un loc pentru a rade unii de altii. Cu voia tuturor. Caci posibilii participanti la emisiune isi asuma faptul ca pot fi luati in ras, batjocoriti, huiduiti. [Se pare ca doamna Roza e mic copil…]
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase