• Şcoala părinţilor

    Notițe de la Conferința Națională de Parenting „Părinți și copii”

    Vă anunțam cu emoție că urmează să particip la Conferința Națională de Parenting „Părinți și copii”, un eveniment organizat de Mamprenoare, comunitatea mamelor antreprenor din România.

    Și-am participat sâmbătă, pe 13 aprilie. Conferința a avut ca moderator pe Izabela Marinescu – jurnalist și realizator al emisiunii „Parenting XXI” la Canal 33. Eu îi voi spune, însă, Izabela Caragea, așa cum am cunoscut-o pe cea care era cândva prezentatoare a știrilor la televiziunea ieșeană TeleM! 🙂

    A avut Izabela ceva treabă pe parcursul întregii zile, căci a stat față în față cu invitați unul și unul, alături de care a analizat provocările și bucuriile de părinte. De părinte, în general, de părinte al copiilor din generația Alpha, în special.

    Conferința Națională de Parenting „Părinți și copii”
    Foto: Irina Mocanu

    Sunt multe de povestit și m-aș lăsat păgubașă din prima, dacă aș gândi să vă spun totul. Așa că nici n-o să încerc. Însă, în spiritul celor Șapte pietre, în dreptul fiecărui invitat de la Conferință voi prezenta câte șapte idei pe care mi le-am notat.

  • Şcoala părinţilor

    Generația Alpha sub lupă. Și o conferință despre copiii ale căror meserii nu s-au inventat încă

    Sunt mama unei minunății care s-a născut în 2010. Adică în primul an ce a dat startul Generației Alpha. Se spune despre copiii Alpha că vor reprezenta generația cea mai numeroasă de până acum – și, direct proporțional, cea mai plină de provocări. Spre deosebire de noi, cei născuți după 1980 și numiți Millennials, copiii aceștia sunt născuți să fie lideri.

    Dar liderii buni se nasc și cresc alături de părinți buni, mereu informați, mereu curioși, mereu adaptați și conectați la propriii copii. Generația plină de provocări ne provoacă, astfel, în primul rând pe noi. Nu doar să o „suportăm”, nici doar să o iubim necondiționat

  • Maria-Paula

    Îmblânzirea unei mame… în așteptarea lui Moș Ene

    Sunt dăți în care ea nu prea are chef să adoarmă. Și atunci eu mă arăt preocupată de lipsa odihnei și de modul bosumflat în care se va trezi dimineață. Sunt serioasă și încerc s-o impresionez. Dar n-am șanse. E clar! Ea nu prea are chef să adoarmă.

    În acele momente, nu știu cum să zic… mă iubește cel mai tare! La îngrijorările mele răspunde cu niște declarații de iubire – de zici că le-a studiat prin nu știu ce tratate! Are niște texte, de mă dă pe spate! O ascult și nu pot să cred ce tehnică aburitoare are… Din tanti cea serioasă și înțepată

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Când mă iubește copila cel mai tare

    Sunt dăți în care ea nu prea are chef să adoarmă. Și atunci eu mă arăt preocupată de lipsa odihnei și de modul bosumflat în care se va trezi dimineață. Sunt serioasă și încerc s-o impresionez. Dar n-am șanse. E clar! Ea nu prea are chef să adoarmă.

    În acele momente, nu știu cum să zic… mă iubește cel mai tare! La îngrijorările mele răspunde cu niște declarații de iubire – de zici că le-a studiat prin nu știu ce tratate! Are niște texte, de mă dă pe spate! O ascult și nu pot să cred ce tehnică aburitoare are… Din tanti cea serioasă și înțepată mă retransformă în câteva secunde în mami a ei cea minunată, cu zâmbetul cât casa!

  • Doxologia,  Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    În dialog cu Andreea Ogăraru: „Familia înseamnă totul!”

    În același context al Lunii pentru Viață – în care am realizat și interviul cu părintele Ioan Cristinel Teșu – am avut bucuria de a o cunoaște pe Andreea Ogăraru.

    Interviu cu Andreea Ogararu - Anda Elena Pintilie

    Andreea este o femeie minunată, un exemplu pentru mulți dintre noi. S-a căsătorit cu George Ogăraru de la 21 de ani și, împreună, cei doi au crescut minunat, pe toate planurile. Oameni de succes în carieră, Andreea și George sunt, în primul rând,

  • Maria-Paula,  Secvenţe

    Sunt frumoasă!

    În dimineața asta, Maria m-a văzut analizându-mi ditamai zgăncoiul din obraz – o mică bubiță la începuturi, de care m-am asigurat eu că nu va rămâne în anonimat…

    – Nu-ți face griji, mami! Ești frumoasă!

    Așa mi-a zis prunca, deși nu o întrebasem nimic, nici nu mă plânsesem de soartă.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Tu îți iubești copilul? Mai gândește-te!

    Ne tot amăgim că suntem moderni, că facem cursuri de parenting, că știm cum să motivăm și să iubim necondiționat copiii, că putem rezista unor tentații de a-i lovi, pedepsi, umili, că suntem mai șmecheri decât părinții noștri, mai răbdători și mai culți, că apelăm deschis la ajutor specializat pentru a-i încuraja pe cei mici să scape de frici și depresii. În realitate, la bază am rămas la fel de putrezi – sau poate suntem chiar mai rău decât am bănui. Căci nu-i suficient să știi teorie, nici să iubești copilul punându-l într-o bulă de cristal, care să-l ferească de factorii externi.

    fetita privind spre zari albastre

    Culmea e că factorii externi cei mai apropiați rămânem tot noi, familia, părinții, împreună sau separat, cu toate bunele și relele noastre, cu toate neputințele noastre, cu toți bolovanii pe care-i purtăm după noi, de-a lungul vieții… și pe care-i descărcăm, mai rar sau mai des, pe umerii pruncilor din dotare. Nu ne iubim copiii doar prin a-i aduce pe lume – ci și prin felul în care îi aducem pe lume. Nu ne iubim copiii numai cu jucării, dulciuri și bani… și cu timp oferit printre picături. Nu ne iubim copiii doar la ocazii speciale, când ne fac pe plac și-s, vorba aia… cuminți – că ne lasă pe noi în pace.

    În ultima perioadă am început să observ tot mai multe dovezi de neiubire…