24 de ore și-o lecție primită de la soare
Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. 24 de ore din 24. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…
Luna de pe #CerulDeLaEtajul6
Mă declar mulțumită. Și recunoscătoare. Nici în perioadă de coronavirus, nici în perioadă în care am exagerat cu pozatul soarelui – luna cea minunată nu mă ocolește! E vremea să admir luna de pe #CerulDeLaEtajul6. Și nu oricum, ci din pat! E vremea aceea în care
După 20 de ani – un dar minunat!
Ieri a intrat cineva pe pagina de FB a blogului și mi-a spus că a văzut interviul cu Mihai Neșu. Că a plâns… Și apoi mi-a trimis o poză – cu un grup de adolescenți simpatici. Vai! În poza aceea eram și eu!
Un interviu recent și o fotografie de acum 20 de ani mă aveau pe mine element comun. Am rămas uimită!
Înmormântarea unui prunc – o lecție dură de parenting
Participarea la înmormântarea unui prunc este o lecție dură de parenting… O lecție care te face să-ți zboare gărgăunii din cap! O lecție care te face să te întrebi ce te-apucă atunci când, acasă fiind, te enervezi din toate stupizeniile. Atunci când îți pierzi răbdarea și cheful de a fi calm și iubitor cu pruncul tău sănătos și voios.
De ce atunci când toate-s bune nu reușim să găsim timp suficient pentru copiii noștri? De ce nu învățăm alături de ei puterea de a trece repede, repede, cu drag și cu zâmbet peste toate mărunțișurile? De ce permitem certurilor, încruntărilor, tonului ridicat, lipsei de energie să ne secătuiască și să ne răpească atâtea clipe ce-ar putea fi mult mai bune?
Nu e vorba că nu ne-am iubi copiii. E vorba că
Ce ție-ți place și altul îți face… deși nu meriți
E ușor să-ți vezi de interesul tău și să nu respecți. Să-ți vezi de drum fără să-ți pese foarte mult de modul în care parcurgi traseul. Meriți sau nu meriți anumite câștiguri? E ușor să treci pe lângă oameni și nici măcar să nu conștientizezi că rănești – prin indiferența ta, prin aroganța ta, prin furat singur căciula…
Ceva devine suspect, însă, când cei pe care tu nu i-ai respectat… te respectă! Când, în fața nepăsării tale, ei rămân oameni. Când, deși nu meriți, te vorbesc de bine, când îți zâmbesc, când se bucură că te cunosc,
Fuga de nefericire ne smulge din brațele fericirii
Fericirea nu-i chiar așa cum ne-o închipuim noi. Fericirea nu-i doar lapte și miere. Fericirea nu-i neapărat lipsă de nefericire. Din contra. Fericirea poate fi și consecință a nefericirilor. A durerii. A suferinței. A dezamăgirilor.
Cam de aceea, probabil, mulți ne declarăm nemulțumiți, dezarmați, deznădăjduiți. Vrem fericirea ca pe un merit deplin – fără să trudim pentru ea. Mulți fugim de posibila nefericire și ratăm, astfel,
Cerul ce mi s-a oferit în dar
Aseară stăteam într-un balcon. Aveam o bere cu lămâie în mâini și o priveliște… îmbătătoare în fața ochilor. Nu… berea nu a avut nicio vină și nici un efect. Însă muntele, pădurea, toate nuanțele acelea de verde pe care le ador, aerul tare și tare bun mă făceau să-mi doresc să nu mai plec de acolo. O, Doamne!, am gândit. Mâine seară voi reveni între betoane. Mâine seară mă voi așeza pe pat și voi revedea blocul din față…
Uitasem, biata de mine, că și fereastra camerei mele îmi poate oferi daruri de preț.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
