• Competiţii,  Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Verde...,  Vorbe de duh

    (i)Responsabili

    30 octombrie 2012 /

    Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil…  Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
    Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.

  • Competiţii,  Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Verde...

    Mâine vizitez viitorul

    29 octombrie 2012 /

    Azi dimineață am primit o invitație la un eveniment. Am spus da, pentru că este de pe domeniul meu și pentru că ideea mi s-a părut interesantă. Mi-am propus ca mâine să fiu punctuală și m-am luat, apoi, cu altele.
    În seara asta, am primit aceeași invitație de la Chinezu. Ei, în contextul acesta mi s-au aprins niște beculețe! 🙂 Pentru că, atât cât am reușit eu să-l cunosc pe Cristian China-Birta, știu că el nu ne-ar fi chemat în veci – pe ceilalți bloggeri și pe mine – la un eveniment care să nu fie cât se poate de fain! Așa că, beculețele mele nu s-au oprit din clipocit! Trebuia să aflu mai multe despre ceea ce are să se întâmple mâine dimineață! Prin urmare, nu doar pentru știrea din ziar, ci și pentru blog – am făcut o documentare ca la carte, de parcă m-aș pregăti să-i iau cel mai tare interviu prințului de pe Tărâmul Reciclării! 🙂

  • Ale tinereţii valuri,  Competiţii,  Din online

    11 rânduri de suflet

    9 noiembrie 2011 /

    Am avut şi am, în continuare, norocul de nişte părinţi pe care oricine şi i-ar dori. Nu sunt vedete, nu au bani mulţi, nu mi-au făcut toate mofturile. În schimb, mi-au oferit dragoste, prietenie, educaţie, libertate, sprijin, încredere. Ei mi-au fost temelie la ceea ce a însemnat descoperirea vieţii. M-au învăţat să iubesc oamenii, să le admir calităţile, să nu fiu atât de drastică în a le acuza defectele.

    Prin propriul exemplu, m-au încurajat să stau în preajma persoanelor de la care am ce învăţa. Să le admir, dar să nu încerc să fiu o copie hidoasă a lor. Părinţii mei nu m-au grăbit şi nu m-au frânat inutil. M-au ajutat şi m-au lăsat să fiu eu – cu bune şi rele.

    Nu i-am urmat în meseriile pe care le-au avut, nici în multe dintre ideile lor. Cu toate astea, îmi sunt modele! Zâmbetul, dragul de oameni, respectul pentru frumos, ataşamentul uriaş faţă de propriii copii – le-am moştenit de la ei!