Dacă viața-ți oferă o rochie albă… fă-i un model!
Nu mă omor după revistele-program tv. Se pare, însă, că orice chestie poate avea utilitatea ei – chiar mai presus de fix utilitatea ei
Ferice de mintea unui copil!
În preajma Crăciunului, Maria a văzut un triunghi de brânză topită și a zis: Badu! (=bradul). Apoi, prin ianuarie, a văzut un semnul întrebării pe bluza mea și a exclamat: Doi! Mai târziu, dând cu ochii de revista Dacia literară și-a ațintit privirea pe căciulița de la ă și mi-a spus: Uite, luna! Și tot așa.
Încă e în perioada aceea nealterată, în care învață, face analogii și lasă imaginația să-i zburde. Vede luna, brazi și cifre acolo unde noi vedem – sec și trist – doar ceea ce este. Asta, în cazul în care ne mai obosim să observăm…
Am construit un dinozaur