„Ce pastile iei?” – medicamente și analfabetism funcțional
„Ce pastile iei?” Primesc uneori întrebarea asta când mă bag în seamă și comentez pe paginile altora. Băgat în seamă… vorba vine. Pentru că eu nu-s cu răspunsuri „haha”, „da, ce minunat ai zis”, nici nu mă iau de alții. Adică, ori mă implic în răspuns, ori tac. Așa că, dacă îmi place o temă abordată, accept provocarea și îmi exprim punctul de vedere. Cum mă pricep. Cum e contextul. În versuri, uneori, în fragmente de postări, cu alte ocazii sau în comentarii la cald. Cu subiect, cu predicat, cu argumente, cu tot. Unii dintre voi (mă) știți deja, că în acest mod m-ați și cunoscut și ați devenit cititori în… Șapte pietre.
Logic că nu toată lumea e de acord cu ce spun, logic că nu trebuie să mă placă toți, logic că, dacă mă bag în gura lupului, uneori pot ieși ronțăită. M-am învățat cu de toate.
A fi sau a nu fi (fericit). Capcana din online
Pentru că n-am avut timp, dar nici chef – am lipsit câteva săptămâni din online. O mână de oameni m-au întrebat dacă-s bine. Pentru cei mai mulți, n-am mai existat deloc.
De curând, am revenit. Pentru că mi-au revenit timpul și cheful de online. Am revenit zâmbind. Eram împăcată cu cei puțini, cărora le-a păsat o secundă de mine. Eram și mai împăcată cu trecerea mea în uitare.
Lipsa din online nu a fost un „experiment social”. Nu a fost un pas planificat, în care ar fi trebuit să „calculez” ceva. Dar n-am putut să nu conștientizez
Fără Facebook pe plajă!
Un nou proiect născut din nebuniile mele a fost aruncat în aer și a dat, vorba vine, viețile multora peste cap! 🙂 După o noapte de condus, miercuri dimineață la 7.00 eram la țărmul mării, cu prunca pe brațe, cu telefonul în rucsac și cu o hotărâre fermă: vacanța aceasta, pe plajă, nu se stă pe Facebook!
Iaca, fleoșc!, ar putea spune unii. Cunoscătorii, însă, știu că decizia nu-i deloc una ușoară. Am devenit dependenți! Eu, una, conștientizez faptul că, de multe ori, stau pierdută cu ochii în ecran. Aflu ce zice unul, ce face altul… și la final, când trag linie, de multe informații m-aș fi putut lipsi lejer. Iar timpul, timpul trecut și… pierdut!… nu mi-l mai dă nimeni înapoi.
În august, zilele au gust de… bucurie!
În august… vorbim despre toate cele ce au gust… gusturi bune și bun gust!
Zilele parcă au alt gust în august! Sunt zile cu liniște, zile calde, zile cu numărătoare până la concediu – și zile de concediu. Zile de sărbătoare și zile cu sărbătoriți.
În august, zilele au gust de
Joacă-te cu mine! #completeaza
Am prieteni simpatici și creativi, oameni care nu se tem să răspundă la provocări. Prietenii mei sunt persoane cărora le place să se joace – și-o fac cu toată seriozitatea și bucuria din lume.
În contextul acesta s-a născut ideea , provocarea, jocul celor trei puncte. Completează… Așa am spus prima dată pe Facebook, într-o zi dedicată… prietenilor… Prietenul la nevoie se… Și-au fost câteva completări – de bine și de mai puțin bine, amuzate, dar și de suflet, creative și foarte fain punctate.
MAI scrie pe blog
Bate la ușă luna mai. Au mai trecut patru luni dintr-un an nou, care începe să se învechească. M-ai citit cât ai putut… și cât ți-am oferit. 41 de postări am scris pe blog, până acum, în 2017. O scriere la trei zile, cam așa ar veni. Cum ar fi ca luna mai să-mi fie mai… productivă? Căci luna mai mă încurajează cu un…: MAI scrie pe blog! 🙂
Eu mai… ea mai… noi mai… Hai ca-n luna mai să încurajăm scrisul – și cititul! 🙂 – pe Șapte pietre.
Provocările organizării unei campanii sociale pe blog
* Acesta este primul Guest Post de pe Şapte pietre. Pentru că mi-a plăcut ideea. Pentru că mi-a plăcut tema, care se leagă foarte bine de munca noastră continuă – aceea de a fi OAMENI – în fiecare zi.
Încă de când m-am apucat de blogging, am realizat faptul că blogul personal poate fi ceva mult mai important decât un simplu canal de comunicare între mine şi cei din jurul meu. Nu a fost un lucru pe care l-am conştientizat la începuturile mele în blogging însă, cu trecerea timpului şi acumularea experienţei, am văzut că mă pot implica şi pot ajuta persoanele care chiar au nevoie de cineva care să le spună povestea.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
