Maria, Garfield și președintele
Pentru a doua seară la rând, Maria a renunțat la Garfield – pentru ca noi să ne uităm la dezbaterile dintre vestiții și prea puțin iubiții candidați la președinție.
– Eu știu cu cine votez!, a sărit, la un moment dat.
Maria și alegerile prezidențiale
Dimineață, devreme:
– Maria, vom merge la vot. Până acum, președinte era Traian Băsescu. Astăzi, vom alege pe altcineva.
– Mami, eu am să votez cu…
Planuri și neplanuri de mică soție
Maria, cu lacrimi în ochi:
– Atunci, eu n-o să mă mai mărit! N-o să mă mai mărit niciodată!
– Păi, de ce?, o întreb uimită.
E în perioada aceea în care visează continuu la prinţi şi în care-şi schimbă posibilele iubiri ca pe şosete…Să ne amintim: Maria la trei ani :)
Peste o lună, pe vremea asta, vom fi la mare. De la ultima vară, timpul a trecut – parcă, în zbor! De la trei ani – Maria a ajuns la patru. De la 30… noi ne îndreptăm spre 31 de ani. Bătrânețile noastre contează mai puțin :). Însă, amintirile din concediul de acum un an sunt atât de vii în minte, încât pot spune că bălăceala și escapadele noastre au fost ieri. Amintirile au revenit cu atât mai drag în prezent, când am găsit notate în draft-ul blogului niște replici de pe-atunci, de-ale Mariei. Un procent dintr-o infinitate – la care a venit, cred, vremea să dau publicare. Pentru că ar fi păcat să nu ne amuzăm puțin, împreună! 🙂
Vinovății și bucurii de mamă
Probabil că ieri v-am înnebunit, pe Faceboock, cu frânturi din ziua odraslei mele :). Și, n-au fost decât patru momente, povestite pe foarte scurt.
Să le reluăm, dacă le-a pierdut cineva:Concediu la mare
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
O bunică specială
Nici nu ştiam că există Hora TV. Totuşi, în seara asta am auzit un fragment de pe Hora TV. Şi am râs cu lacrimi. Nu de fetiţa telespectator, care dorea să-i facă o dedicaţie bunicii ei, ci de ceea ce-a ieşit.
– Pentru bunica mea, care a împlinit 17 ani!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase