Cerul ce mi s-a oferit în dar
Aseară stăteam într-un balcon. Aveam o bere cu lămâie în mâini și o priveliște… îmbătătoare în fața ochilor. Nu… berea nu a avut nicio vină și nici un efect. Însă muntele, pădurea, toate nuanțele acelea de verde pe care le ador, aerul tare și tare bun mă făceau să-mi doresc să nu mai plec de acolo. O, Doamne!, am gândit. Mâine seară voi reveni între betoane. Mâine seară mă voi așeza pe pat și voi revedea blocul din față…
Uitasem, biata de mine, că și fereastra camerei mele îmi poate oferi daruri de preț.
Tu cum ești – optimist sau pesimist?
Merită să trăiești sau nu merită să trăiești? În funcție de răspuns, de ezitări, de mirări, de fericirile sau de nefericirile care îți trec prin minte în fața unei asemenea întrebări – poți începe să-ți măsori gradul de optimism. Sau gradul de pesimism. Tu cum ești? Mai mult optimist sau mai mult pesimist? Dar de crezut, crezi? Crezi că viața aceasta a fost dată cu un scop, că fericirile – la fel ca și nefericirile – își au rostul și rolul lor?
Eu m-am caracterizat întotdeauna ca fiind optimistă. N-am rămas niciodată jos după o încercare ce, în primă fază, m-a frânt. M-am adunat bucată cu bucată și-am zâmbit, și-am mers mai departe, ca și când… De aceea, m-am bucurat mult
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase