• Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Ferice de mintea unui copil!

    În preajma Crăciunului, Maria a văzut un triunghi de brânză topită și a zis: Badu! (=bradul). Apoi, prin ianuarie, a văzut un semnul întrebării pe bluza mea și a exclamat: Doi! Mai târziu, dând cu ochii de revista Dacia literară și-a ațintit privirea pe căciulița de la ă și mi-a spus: Uite, luna! Și tot așa.

    Încă e în perioada aceea nealterată, în care învață, face analogii și lasă imaginația să-i zburde. Vede luna, brazi și cifre acolo unde noi vedem – sec și trist – doar ceea ce este. Asta, în cazul în care ne mai obosim să observăm…

  • Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Unde-s PĂRINŢII?

    Prietena mea dragă, Andreea, a trecut de la Praga prin România şi a ajuns la Bruxelles. Studiază de mama focului şi, în timpul liber, mai împarte cu noi din experienţele ei. Ieri, a ieşit să se relaxeze puţin, în părculeţul din apropierea casei. Auzise că se organizează o vânătoare de ouă şi era curioasă – voia să-i vadă pe micuţi în acţiune.

    S-a întors dezamăgită. Nu de competiţie, în sine, ci de un alt aspect care, se pare, distruge lumea de la un capăt la altul.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Nemamelor din lumea-ntreaga

    Am prins o secventa dintr-o emisiune in care, niste doamne bine, niste vedete… povesteau despre cat de cumplita e perioada de sarcina. Vorbeau, apoi, despre nebunia de a-ti petrece mult timp alaturi de copil sau aceea de a renunta o perioada la cariera, pentru a te dedica lui.

    Ascultam si nu-mi puteam crede urechilor. Vorbeau despre progeniturile lor ca despre o afacere in plus. Semnificativa si nu prea. Bebe din burta era doar un motiv de a lua multe kilograme si de a te simti rau. Iar nasterea era startul pentru cea mai drastica dieta, antrenament, cumparaturi, job. Hei! N-ati ratacit copilul pe drum?

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Gura – nas- ochi = 112

    Am vazut o treaba inteligenta, despre cum sa-i inveti pe cei mici sa retina numarul de urgenta 112. Ne jucam cu degetul pe fata si aratam: o gura – un nas – doi ochi. Adica: 1 – 1 – 2! Daca sunt mici, copiilor le trebuie aratate si tastele la telefon, pentru a le (re)cunoaste.

    Pe langa memorarea numarului, mai trebuie facuti niste pasi importanti. Trebuie mentionat ca 112 se formeaza numai in situatii de urgenta si ca a suna doar pentru distractie este interzis! Unii oameni pot muri in timp ce noi tinem linia ocupata, din joaca. In plus, indiciile false date la 112 se pedepsesc si mami sau tati ar putea face inchisoare.