Te salut, generație-n blugi!
Cu măcar o generaţie înaintea mea, e frate-meu. Pe el îl ţin minte tânjind la o pereche de blugi. Pe el mi-l amintesc, fericit, cu prima lui pereche de blugi!
Ce uimiţi am fost, mai târziu, când în Dallas toţi mergeau la vaci îmbrăcaţi în pantaloni denim… Elegănţeala de la noi era o simplă costumaţie de cowboy…Dragoste cu năbădăi
La grădiniță, inițial, îmi plăcea de Mircea. Era visul oricărei fetițe. Un soi de Liviu Vârciu în varianta grădi 🙂
Pe mine mă plăcea Ticușor. A avut ceva de muncă, dar a fost perseverent. Eu – să mă las, să nu mă las?